Emoțiile scoțiene încep să se domolească la Paris

Emoțiile scoțiene încep să se domolească la Paris, odată ce Franța, având soarta în propriile mâini pentru a câștiga Turneul celor Șase Națiuni, înclină balanța în favoarea sa. Chiar și cu un jucător în minus, Fickou îl deposedează pe Russell, permițând lui Ntamack să recupereze balonul în propriul teren și să inițieze un contraatac fulgerător, culminând cu eseul lui Bielle-Biarrey, al optulea său din turneu – un record într-o singură ediție. Trei generații s-au unit pentru a compensa absența generalului lor, Antoine Dupont, accidentat cu șapte zile înainte. Fără cel mai bun jucător din lume, blocul puternic al ligii europene a ieșit în evidență și a câștigat cu 35-16. Un titlu, primul din 2022, care aduce în vitrină dominația galică din ultimii cinci ani.

Nu a fost nevoie de eforturi spectaculoase pentru ca Franța să-și etaleze arsenalul vast. Presiunea exercitată de înaintașii lor, cu gigantul Atonio năpustindu-se asupra omologului său scoțian pentru a-l scoate din joc în urma unui maul, a oferit o platformă perfectă pentru ca Ramos să transforme o lovitură de pedeapsă simplă și să deschidă scorul. Odată format, trenulețul francez a fost o durere de cap pentru Scoția, care a fost nevoită să sacrifice un cartonaș galben, primit de Jamie Ritchie, pentru a opri hemoragia. Au rezistat primului val în inferioritate numerică, dar nu au avut destui oameni pentru a opri incursiunea celor doi centri: experimentatul Fickou l-a pasat pe Moefana, care s-a târât sub buturi pentru un eseu și a dus scorul la 10-0.

Mai multe informații: Franța găsește viață dincolo de Dupont și domină Turneul celor Șase Națiuni

Balonul nu a oferit soluții pentru Scoția în fața unui adversar care presa departe de propriul teritoriu și își afișa versiunea granitică în defensivă. Dar Franța a deschis o ușă cu o lovitură stângace a lui Mauvaka asupra lui White, deja placat, care a meritat un cartonaș galben. Zece minute de respiro pe care Russell le-a transformat într-un eseu, printr-o fentă spre interior în fața unei apărări avansate, pe care Graham a anticipat-o și a pătruns. Egalitatea numerică a fost efemeră, deoarece Gros a ocupat scaunul fierbinte după o succesiune de patru faulturi în câteva secunde, menite să oprească incursiunea oaspeților. XV-ul Cocoșului și-a menținut avantajul la pauză, după ce arbitrajul video a anulat eseul lui Jordan, deoarece Kinghorn, autorul contraatacului, călcase linia de margine: 16-13 și emoții puternice.

A fost un moment cheie, mai ales că prima acțiune din repriza secundă a dus la eseul lui Bielle-Biarrey: de la 16-20 la 23-13. Scoția a fost spectaculoasă, dar Franța a impus siderurgia, introducând dintr-o dată toată rezerva de înaintași pentru a destrăma apărarea adversă cu un alt maul, care l-a eliberat pe Ramos, fundașul care este bun la toate, spre eseul liniștii. Afectată în suflet și în picioare, Scoția nu a mai putut contesta un scor care îi uitase meritele.

Franța trebuia să câștige, deoarece Anglia își făcuse datoria cu o victorie istorică zdrobitoare împotriva Țării Galilor la Cardiff (14-68), cea mai mare diferență de puncte între cele două selecții în 142 de ani de Turneul celor Șase Națiuni. A fost un exercițiu de hărțuire și demolare din partea înaintașilor englezi, de neoprit pentru linia galeză poroasă, care a încasat 10 eseuri, a suferit a șaptesprezecea înfrângere consecutivă și a repetat lingura de lemn – pedeapsa pentru pierderea tuturor meciurilor – pentru al doilea an consecutiv. A fost, de departe, cea mai bună prestație ofensivă din era Steve Borthwick și a lăsat fără opțiuni Irlanda, care aspira să fie prima selecție care câștigă trei titluri consecutive și a trebuit să se mulțumească cu o victorie modestă la Roma (17-22) la retragerea legendei sale, Peter O’Mahony.