Bruxelles cuantifică costul cursei înarmărilor pentru Europa

Bruxelles-ul a cuantificat costul cursei înarmărilor pentru Europa la 800 de miliarde de euro. Succesul acestui plan depinde de voința politică a capitalelor, deoarece 650 de miliarde de euro din acest proiect trebuie să provină din bugetele naționale.

Decizia Germaniei de a ridica limitele constituționale asupra datoriei publice pentru a finanța proiecte de apărare și infrastructură reprezintă un sprijin important pentru planul președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Berlinul face acest pas, în principal, pentru a revitaliza o economie în declin de când Rusia a invadat Ucraina. Dar, în același timp, acest proiect va lansa și marea reînarmare germană.

Sprijin simbolic pentru planul de reînarmare

Faptul că Germania este cea care îndrăznește să lase în urmă austeritatea tradițională și echilibrul finanțelor publice pentru a susține acest proiect transmite un semnal clar de sprijin pentru Bruxelles. Acest sprijin este simbolic și, cu siguranță, mai eficient decât cel oferit săptămâna aceasta în Parlamentul European, unde europarlamentarii au susținut programul prezentat de Comisie la începutul lunii.

În acest context, Institutul pentru Economie Mondială din Germania, un centru de analiză economică din Kiel (Schleswig-Holstein), a prognozat joi că deficitul public german va depăși 3% din PIB anul viitor. De asemenea, se așteaptă ca datoria să crească cu aproape trei puncte între 2023 și 2026, ajungând la o sumă echivalentă cu 65,4%.

Flexibilizarea regulilor fiscale

Când analizăm aceste cifre, ajungem la concluzia că partidele care negociază acum viitorul guvern german, creștin-democrații din CDU (partidul lui Von der Leyen) și social-democrații din SPD, sunt dispuse să profite de flexibilitatea pe care Bruxelles-ul o va acorda regulilor fiscale.

În aceeași zi în care Comisia a lansat planul de reînarmare, a propus, de asemenea, flexibilizarea maximă a regulilor fiscale pentru a acorda mai mult spațiu în bugetele naționale pentru cheltuielile de apărare. Mai exact, a propus suspendarea Planului de Stabilitate și Creștere, denumirea oficială a acestor reguli bugetare, astfel încât creșterile din capitolul militar să nu fie luate în considerare la sancționarea statelor care depășesc 3% deficit anual, limita maximă permisă de tratatele comunitare.

"Pentru vremuri extraordinare, este posibil să avem măsuri extraordinare", justifică președinta Comisiei. Și acest catehism a fost adoptat la Berlin, trecând de la a fi cei mai mari apostoli ai rigorii fiscale la a predica beneficiile datoriei publice. Acest pas este semnificativ deoarece activarea clauzei de salvgardare, mecanismul care permite suspendarea regulilor fiscale, trebuie solicitată de fiecare capitală. Și, deși se anunțase deja că cele 27 de state vor solicita punerea în aplicare a acestei clauze în mod coordonat, este evident acum că viitorul guvern german nu va avea de ales decât să facă acest lucru.

Prioritatea datoriei publice

Este, de asemenea, probabil ca modul în care Germania își va finanța reînarmarea să stabilească linia prioritară în UE: datoria publică – nu reducerea cheltuielilor –, cel puțin pe termen scurt. Acest lucru se observă deja în planurile fiscale pe care statele membre au trebuit să le prezinte în toamna trecută.

Chiar și înainte de cutremurul geopolitic provocat de revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, țările care doreau să își crească semnificativ cheltuielile pentru apărare prevedeau deja că datoria lor va crește în următorii doi sau trei ani. Polonia, Estonia, Letonia, Finlanda sau Suedia, țări foarte apropiate de granița cu Rusia, au clarificat deja acum câteva luni că aceasta este opțiunea prioritară.

Mai puțin clar este dacă țările din sudul UE vor explora această cale. În timp ce statele din zona baltică se remarcă prin faptul că au un spațiu fiscal mare, Franța, Spania sau Italia sunt exemple de contrariu. De fapt, Italia a avertizat deja că preferințele sale sunt de a stimula investițiile private, deoarece datoria publică este ridicată (în cazul său depășește 140% din PIB). Spania, la rândul său, a clarificat că dorește să crească cheltuielile pentru apărare, dar solicită ca aici să nu intre doar elemente strict militare. Madridul dorește ca și factura pentru securitatea cibernetică, lupta împotriva terorismului sau controlul frontierelor să fie luate în considerare. Dacă ar reuși, cheltuielile spaniole destinate acestui domeniu ar crește de la modesta valoare actuală de 1,28% din PIB, cu mult sub pragul de 2% stabilit prin angajamentul asumat în cadrul NATO în 2014.