În câteva cuvinte
Curtea Constituțională Spaniolă respinge recuzările judecătorilor, subliniind că acestea au fost bazate pe suspiciuni generale și nu pe dovezi concrete. Decizia vine pe fondul dezbaterilor aprinse privind legea amnistiei și consolidează independența instituției.
Curtea Constituțională a Spaniei emite un avertisment
Curtea Constituțională a Spaniei a emis un avertisment clar privind intenția sa de a respinge orice recuzare a membrilor săi bazată pe „suspiciuni sau temeri generale”. Aceasta reiese dintr-o rezoluție prin care Curtea a respins o recuzare, inițiată de Asociația pentru Reconciliere și Adevărul Istoric, împotriva președintelui Curții — Cándido Conde-Pumpido — și a judecătorilor Ramón Sáez, Juan Carlos Campo și a judecătoarelor María Luisa Balaguer și Laura Díez, membri ai sectorului progresist al Curții.
Asociația menționată a recuzat acești cinci membri ai Curții Constituționale în contextul plângerii pe care o depusese împotriva diverselor inițiative politice, pe care le considera lezive pentru drepturile constituționale. Entitatea respectivă solicitase protecție împotriva prezentării, de către grupul parlamentar socialist, a propunerii legii amnistiei. De asemenea, s-a plâns de modul în care a fost tratată respectiva propunere în Congres și de convocarea ședinței plenare de învestire concomitent cu prezentarea aceleiași inițiative.
Reclamanții au susținut că, din diverse motive, judecătorii recuzați ar trebui să fie îndepărtați din instanța care urma să analizeze cererea lor de protecție. În cererea lor, au arătat că motivele de recuzare ale asociației se bazau, în primul rând, pe punctul 9 al articolului 219 din Legea organică a puterii judecătorești (LOPJ), considerând că exista o „dușmănie ideologică” a judecătorilor contestați față de asociația reclamantă. De asemenea, au citat punctul 10 al articolului 219 din respectiva normă pentru a atribui celor recuzați faptul de a „avea un interes direct sau indirect în proces sau cauză”.
Decizia prin care Curtea respinge recuzările subliniază că „argumentele oferite de [asociație] în sprijinul recuzării președintelui și a patru judecători ai acestei Curți nu sunt decât suspiciuni sau temeri generale”, motiv pentru care respinge cererea reclamanților. Și adaugă că aceste suspiciuni sau temeri apar „construite exclusiv pe traiectoria profesională a acestora, lipsite de o legătură directă și imediată cu obiectul recursului pentru protecție și orfane de o minimă bază sau dovadă care să le permită susținerea”.
Pe de altă parte, rezoluția reamintește că instanța a admis posibilitatea de a refuza procedura unei recuzări atunci când motivele procesuale sau de fond o impun. Unul dintre motivele care justifică această posibilitate excepțională — explică decizia Curții Constituționale — este că recuzarea este îndreptată împotriva multor sau împotriva tuturor judecătorilor instanței de garanție, deoarece, în astfel de cazuri, o inițiativă de acest tip ar duce la „o paralizare inacceptabilă” a funcțiilor instanței.
Curtea Constituțională explică faptul că această situație determină respingerea recuzărilor formulate „prin implicarea unei utilizări abuzive evidente a exercitării acestei facultăți menite să împiedice exercitarea normală” a jurisdicției constituționale. Decizia adaugă că, în orice caz, acest incident de recuzare nu ar putea avea succes din cauza caracterului vădit nefondat al cauzelor invocate.
