În câteva cuvinte
Antrenorul naționalei de tineret a Germaniei, Antonio Di Salvo, a avut reacții emoționale intense după victoria din semifinala Euro U21. El a sărbătorit cu entuziasm calificarea în finală, dar și-a arătat sprijinul față de jucătorul accidentat Max Rosenfelder.
Antrenorul principal al naționalei U21 a Germaniei, Antonio Di Salvo, a demonstrat o gamă inedită de emoții după victoria categorică cu 3-0 împotriva Franței în semifinalele Campionatului European.
Imediat după fluierul final, tehnicianul de 46 de ani a arătat două laturi complet diferite, dar la fel de puternice din punct de vedere emoțional. Mai întâi, Di Salvo a fost un "Dansator" și un "Petrecăreț". El a adunat întreaga echipă și staff-ul tehnic într-un cerc strâns. După un scurt discurs emoționant, a devenit mai vocal, strigând de mai multe ori cuvântul "Bratislava", reamintind astfel obiectivul – finala turneului din capitala Slovaciei. Apoi, i-a îmbrățișat pe jucători și personal, sărind ritmic de pe un picior pe altul.
"În cerc, am felicitat în primul rând echipa. Obiectivul nostru a fost să ajungem la Bratislava. De aceea numele capitalei slovace a fost rostit atât de des în cercul nostru", a explicat ulterior Di Salvo.
Între bucuria calificării în finală și dansul energic, a existat și un alt moment, mai subtil, care l-a arătat pe Di Salvo ca fiind un "Consolator". Imediat după meci, s-a îndreptat către fundașul Max Rosenfelder. Jucătorul a fost forțat să părăsească terenul deja în minutul unsprezece din cauza unei accidentări musculare, iar pentru el turneul s-a încheiat. Di Salvo a petrecut câteva minute, consolându-și fundașul central, îmbrățișându-l și încercând să-l sprijine.
"Nici nu știam ce să-i spun", a mărturisit antrenorul, vorbind despre momentul cu Rosenfelder. "Până la urmă, l-am felicitat. A jucat un Campionat European remarcabil și a avut o contribuție mare la succesul nostru".
El a adăugat: "Pierderea lui Max ne doare foarte mult pe toți. A fost un șoc. Va rata cu siguranță finala. Orice altceva ar fi un miracol. Îmi este trist să-l văd plângând. Asta doare".
Astfel de manifestări de umanitate și empatie sunt foarte apreciate de jucători.
Mijlocașul Rocco Reitz (23 de ani): "Ca jucător, valorează enorm faptul că ne implică pe toți. Componenta sa umană și cea tactică se potrivesc perfect".
Fundașul Tim Oermann (21 de ani): "Lângă el, toată lumea se simte importantă și apreciată. Să reușești așa ceva ca antrenor nu este ușor".
