Zile libere de la muncă pentru animalele de companie: O realitate viitoare? | Drepturi și legislație

Zile libere de la muncă pentru animalele de companie: O realitate viitoare? | Drepturi și legislație

În câteva cuvinte

Articolul explorează subiectul zilelor libere de la muncă pentru îngrijirea sau în cazul decesului animalelor de companie, subliniind lipsa unei legislații specifice în Spania și impactul noii legi privind bunăstarea animalelor. Sunt analizate exemple de companii „pet-friendly” și posibilele soluții legale, inclusiv interpretarea articolului 37 din Statutul lucrătorilor.


Sancho a murit subit, fără să împlinească cinci ani.

„A fost mușcat de o viperă când eram la o excursie. Am fugit la un veterinar de gardă, dar a murit în câteva ore”, explică Sandra, care preferă să nu-și dea numele de familie, după ce a afirmat următoarele: „Asta s-a întâmplat într-o duminică, iar luni aveam o prezentare cu un client. Nu era ceva esențial, așa că i-am spus șefului meu că nu sunt în stare și că, te rog, să o facă alt coleg. Mi-a spus că moartea unui câine nu este o scuză pentru nimic”.

Șeful Sandrei avea dreptate, dar și foarte puțină sensibilitate. În Spania nu există niciun tip de permis, remunerat sau neremunerat, care să țină cont de circumstanțe legate de îngrijirea animalelor de companie sau de moartea acestora. După cum menționa recent o scrisoare adresată directorului acestui ziar, doliul pentru un animal de companie este abia recunoscut social, cu atât mai puțin la nivel de muncă.

„Dacă este vorba de o urgență veterinară, unele companii pot arăta empatie și pot permite absența justificată, dar legal nu sunt obligate să o facă”, explică Tania Delgado, expertă în relații de muncă, creatoarea profilului @recursos_laborales (cu 138.000 de urmăritori) și autoare a cărții El libro que tu jefe no quiere que leas.

Unele convenții prevăd zile libere pentru diverse motive personale, dar acestea, la fel ca zilele de concediu, trebuie solicitate cu o anumită anticipație, ceea ce este de obicei complicat în cazul unei urgențe. În cele din urmă, totul depinde de bunăvoința (sau nu) companiei.

Mai multe informații:

Cum afectează frigul câinii și pisicile (și ei răcesc)

„Când Simba a suferit o torsiune de stomac, a trebuit să sun la birou să anunț că nu voi putea merge. Mi-au spus că aș putea ajunge târziu pentru a-l duce la veterinar, dar nimic mai mult, că imediat ce-l las acolo, să mă întorc la muncă și să-l iau la ora de plecare”, își amintește Aníbal, care, de asemenea, nu vrea să-și dea numele de familie. „Dacă mă privesc urât pentru că vreau să-mi însoțesc fiul la dentist, imaginați-vă ce cred despre un câine”, se lamentează el.

Trebuie luat în considerare faptul că torsiunea gastrică este o patologie cu mortalitate ridicată, mai ales dacă nu este tratată rapid, al cărei tratament este chirurgical. În cazul său, situația s-a rezolvat prin scoaterea unei zile din concediu și cu „un avertisment că asta nu se mai putea produce”, spune Aníbal.

„Dacă o persoană angajată lipsește nemotivat sau fără autorizație, compania poate lua măsuri disciplinare care, în funcție de gravitatea și repetarea absenței, pot varia de la o mustrare verbală sau scrisă până la suspendarea locului de muncă și a salariului și chiar concediere disciplinară în cazuri grave și continue de absenteism”, subliniază Delgado.

Companii și convenții „pet friendly”

Unele companii au început să se autointituleze pet friendly, mai ales pentru că le permit angajaților să-și aducă câinii la birou. „Biroul meu este pet friendly și de obicei o aduceam pe Kiara la muncă, dar când am cerut să lucrez de acasă o săptămână pentru a putea avea grijă de ea după o intervenție chirurgicală, mi-au refuzat cererea. Cu toate acestea, când mi-am făcut o entorsă, au acceptat să lucrez de acasă, astfel încât să pot continua să lucrez de acasă și să nu iau concediu medical”, spune Sergio, care, la momentul respectiv, a trebuit să apeleze la o îngrijitoare. El se aștepta la ceva mai mult, deoarece, la un moment dat, i se permisese să plece mai devreme, recuperând orele ulterior, pentru a o duce pe Kiara la veterinar.

Unele companii au început să se autointituleze 'pet friendly', mai ales pentru că le permit angajaților să-și aducă câinii la birou.

Barbara Brady-Smith (Getty Images/Tetra images RF)

„Unele companii implementează deja opțiunea de telemuncă sau program flexibil pentru a-și putea îngriji animalele fără a fi nevoie de o reglementare generală. Ca și în alte progrese în domeniul muncii, presiunea socială este esențială”, subliniază Delgado.

Un pas mai departe este ca aceste drepturi să apară în contractele colective de muncă, lucru încă foarte neobișnuit în Spania. Unul dintre ele este cel al Cegelec, o companie madrilenă dedicată instalării și întreținerii proceselor logistice automatizate, a cărei convenție stabilește o licență remunerată pentru un timp maxim de opt ore pe an sub forma de însoțire a animalelor de companie pentru intervenții chirurgicale. Un alt exemplu este cel al IskayPet, din care fac parte, printre altele, cunoscutele mărci de produse pentru animale de companie Kiwoko și Tiendanimal și care prevede o zi liberă pentru decesul animalului de companie.

„De când am introdus-o în 2019, peste 600 de persoane au beneficiat de ea. Asta ne întristează pentru că au murit multe animale de companie ale colegilor, dar înțelegem că fac parte din familie și că trebuia să facilităm această permisiune”, subliniază Lola Barceló, director de personal și sponsor al comitetului ESG de la Kiwoko.

Conflict cu Legea privind bunăstarea animalelor

O altă problemă adăugată este modul în care se potrivesc îndatoririle și responsabilitățile menționate în noua Lege privind bunăstarea animalelor cu legislația actuală a muncii. „Inexistența acestor permise nu se potrivește cu obligațiile prevăzute în regulamentul privind bunăstarea animalelor. Respectiva reglementare stabilește obligația de a oferi animalului de companie îngrijirile medicale necesare pentru a-i garanta sănătatea. Nerespectarea îndatoririi de îngrijire poate duce la impunerea de sancțiuni grave sau foarte grave responsabilului”, subliniază Ana Belén Muñoz, profesor de dreptul muncii și al securității sociale la Universitatea Carlos III din Madrid.

Cu alte cuvinte, dacă Aníbal nu și-ar fi dus câinele imediat la veterinar, ar fi încălcat obligațiile prevăzute în Legea privind bunăstarea animalelor. Și acest lucru ar putea avea repercusiuni nu numai pentru el, ci și pentru cei care îl împiedică să facă acest lucru.

„Dacă dreptul muncii nu oferă aceste căi pentru ca obligațiile, îndatoririle, responsabilitățile și interdicțiile legale în materie de bunăstare și protecție a animalelor să fie îndeplinite, pot apărea responsabilități de multiple tipuri (administrative, civile, penale) nu numai pentru lucrătorii titulari, responsabili și cei care trăiesc cu animale de companie, ci, chiar potențial, și pentru alte persoane și pentru angajatori”, avertizează Oriol Cremades, profesor de dreptul muncii și al securității sociale la Universitat Autònoma de Barcelona (UAB) și autorul articolului Bunăstarea animalelor de companie și dreptul muncii: convergențe și propuneri.

Regulamentul privind bunăstarea animalelor stabilește obligația de a oferi animalului de companie îngrijirile medicale necesare pentru a-i garanta sănătatea. Nerespectarea îndatoririi poate duce la impunerea de sancțiuni grave sau foarte grave responsabilului.

FreshSplash (Getty Images)

În respectivul text, Cremades propune ca încadrarea să se poată face cu articolul 37 din Statutul lucrătorilor, care prevede că persoana angajată, după avizare și justificare, se poate absenta de la locul de muncă, cu dreptul la remunerare în unele situații, printre care și cea de „pentru timpul indispensabil, pentru îndeplinirea unei datorii inexorabile de caracter public și personal”.

„Este o cale legală sugestivă, după părerea mea, numai cu o anumită interpretare s-ar putea ajunge la încadrarea acesteia pentru un anumit tip de necesitate foarte urgentă, limitată și specifică pentru a garanta bunăstarea animalelor de companie”, subliniază el.

Read in other languages

Про автора

Cristina este un jurnalist specializat în istorie și cultură românească. Articolele ei se remarcă prin cercetarea profundă a evenimentelor istorice, analiza fenomenelor culturale și promovarea patrimoniului românesc. Ea scrie adesea despre pagini mai puțin cunoscute din istoria României, dezvăluindu-le publicului larg.