Donald Trump a reușit ceea ce președinții SUA dinaintea sa și zeci de șefi de state și guverne europene nu au izbutit. El le-a transmis clar mullahilor iranieni că trebuie să renunțe la programul lor nuclear dacă vor să supraviețuiască. Cu sprijinul Israelului și amenințarea bombelor capabile să distrugă buncăre, el a slăbit la maximum poziția de negociere a regimului.

Desigur, este prea devreme pentru a ne bucura de o înțelegere care încă nu există. Cu toate acestea, președintele american merită recunoaștere.

Marea performanță a lui Trump a fost că i-a înțeles pe mullahii de la bun început. El i-a recunoscut exact așa cum sunt: fanatici religioși și criminali care au manipulat Occidentul obișnuit cu pacea.

Recent i-a numit pe mullahii "bully" – "bătăuși de școală" care își șicanează colegii. Și a înțeles instinctiv că nu le poți face față nici cu runde de discuții diplomatice, nici cu retorica goală numită "politică externă feministă". Tiranții înțeleg doar limbajul forței. Ei vor negocia serios doar atunci când nu mai pot șicana pe nimeni.

Restul lumii s-a lăsat cu bunăvoință dus de nas de regimul iranian. Cel mai bun exemplu este președintele federal Frank-Walter Steinmeier. Ca ministru de externe sub Angela Merkel, el a negociat până în 2015, împreună cu administrația Obama, vechiul acord nuclear cu Iranul. Steinmeier a sărbătorit înțelegerea ca pe un "succes istoric al diplomației", fiind "și pentru mine personal un moment important".

Trump a descris acordul încă de atunci drept "cel mai prost deal din toate timpurile". Și așa a și fost. Mullahii și-au arhivat planurile pentru arma nucleară, dar și-au intensificat programul de rachete, și-au extins rețeaua teroristă în întregul Orient Mijlociu și și-au stabilizat puterea internă. Au finanțat asta cu miliarde proaspete din Occident – grație acordului.

Europenii șovăielnici și comozi au permis mullahilor să fie siguri că, printr-o nouă rundă de negocieri, vor câștiga întotdeauna timp pentru a-și extinde rețelele teroriste, a produce noi rachete și a îmbogăți și mai mult uraniul.

Declarațiile lui Trump, parțial contradictorii, parțial martiale ("Capitulare necondiționată!", "Distrugere totală!") au fost mult mai bine înțelese la Teheran. Mai ales că președintele american le-a susținut credibil cu o amenințare de bombardament asupra instalațiilor nucleare.

Mullahii sunt încă la putere. Iranul nu a semnat încă o înțelegere care să pună capăt oficial programului său nuclear. Dar pentru prima dată există o șansă de a elibera Iranul și lumea de regimul lor și de obsesia lor nucleară. Fără Israel, dar și fără Donald Trump, această șansă nu ar exista.