Antonio Alcamí, îngrozit de o nouă epidemie

Antonio Alcamí a fost îngrozit când a văzut o nouă epidemie, care a ucis deja sute de milioane de păsări în întreaga lume, ajungând în America și răspândindu-se rapid de la nord la sud, spre Antarctica, ucigând zeci de mii de mamifere marine în calea sa. Puțini oameni ca el, un virusolog specializat în viruși letali și experimentat în terenul polar perfid, au propus înființarea urgentă a unui laborator la baza antarctică spaniolă Gabriel de Castilla, aparținând Armatei Terestre. Pe 24 februarie 2024, Alcamí și colega sa Ángela Vázquez au confirmat pentru prima dată prezența virusului gripei aviare înalt patogene în Antarctica. Imediat i-a venit o idee îndrăzneață: să-și instaleze echipamentele pe o navă cu pânze, pentru a explora coloniile de pinguini într-un laborator plutitor și a afla ce se întâmplă. Doi jurnaliști de la Джерело новини l-au însoțit într-o zi în odiseea sa pe urmele ciumei.

Expediția: un laborator plutitor

Expediția, susținută de Consiliul Superior pentru Cercetări Științifice (CSIC), a plecat pe 14 ianuarie din sudul Argentinei, la bordul unui velier australian închiriat, Australis. Pe doar 23 de metri lungime, opt oameni de știință și trei membri ai echipajului sunt înghesuiți. Laboratorul de diagnostic este amplasat în micul depozit al navei, lângă cartofi și ceapă. Cercetătorii dorm în cabine claustrofobe cu paturi suprapuse. Este o idee revoluționară și fără precedent de a face știință de ultimă oră în Antarctica.

Alcamí și amenințarea agenților patogeni

Mai multe informații despre plajele aglomerate din Antarctica: efectul TikTok umple lumea pinguinilor cu turiști. Alcamí, născut în Valencia acum 64 de ani, cunoaște bine amenințarea agenților patogeni letali. Colaborează cu Organizația Mondială a Sănătății ca consilier pe tema variolei, un virus care a ucis 300 de milioane de oameni în secolul al XX-lea, până când, datorită vaccinării, a devenit prima boală eradicată de pe planetă. Alcamí și colegii săi sunt extrem de precauți când debarcă în coloniile de pinguini, în condiții foarte nefavorabile, aproape grele. Ei se îmbracă într-un costum impermeabil complet, cu ochelari de furtună, mănuși și mască, într-un mediu care adesea îi întâmpină cu o senzație termică de 15 grade sub zero și vânturi uraganice. Pe 22 februarie, într-o colonie de pinguini de pe insula Livingston, duhoarea excrementelor de pinguin impregnează totul. Gălăgia a mii de animale îngrămădite răsună în cap.

Un membru al expediției, cu două cadavre de pinguini în Punta Hannah (insula Livingston, Antarctica). Luis Manuel Rivas

Virusul, detectat în multe specii

Laboratorul plutitor a parcurs timp de șase săptămâni coasta peninsulei antarctice, porțiunea de continent cea mai apropiată de America de Sud. Virusul pare să fie deja peste tot. Echipa l-a detectat în 24 din cele 27 de locuri vizitate, în nouă specii de păsări (cormorani, pescăruși bucătari, porumbei antarctici, fulmari australi, skua, petreli giganți și trei tipuri de pinguini) și patru de mamifere (lei de mare și foci leopold, crabilor și Weddell). Din cele aproape 750 de animale analizate, unul din patru a fost testat pozitiv.

Pinguinii, mai rezistenți decât se credea

După detectarea primului caz în Antarctica în urmă cu un an, la skua – păsări marine asemănătoare pescărușilor – Alcamí s-a temut de o catastrofă în coloniile de pinguini, unde se pot aduna sute de mii de indivizi. „Realitatea este că acest lucru nu s-a întâmplat. Am găsit câteva animale infectate și mortalitate scăzută, ceea ce sugerează că pinguinii sunt mai rezistenți decât credeam la această boală. Aceasta este o veste foarte bună”, sărbătorește virusologul de la Centrul de Biologie Moleculară Severo Ochoa, un institut al CSIC și al Universității Autonome din Madrid.

Alte specii antarctice, mai fragile

Alte specii antarctice sunt mai fragile. „Deși nu am văzut un efect devastator asupra pinguinilor, începem să vedem un impact important asupra multor păsări și, mai ales, asupra mamiferelor marine. Îngrijorarea mea este că, pe termen mediu, va deveni una dintre cele mai importante infecții din ultimul secol în Antarctica”, avertizează Alcamí. „Faptul că nu vedem cadavre de mamifere marine nu înseamnă că nu mor, pentru că probabil mor în mare, unde nu le vedem”, subliniază el.

Biologul Antonio Alcamí, în prova velierului „Australis”, pe insula Livingston (Antarctica). Luis Manuel Rivas

Amintirea unei tragedii: 17.000 de elefanți de mare morți

Veterinarul Ralph Vanstreels, fiul unei spanioloaice și al unui belgian, participă la expediție. Acoperit cu guano și pene în colonia de pinguini, sub o ploaie glacială, vocea i se frânge când își amintește ce a văzut în octombrie 2023 pe plaja argentiniană Punta Delgada, îngropată sub un covor de cadavre de elefanți de mare. Echipa sa a calculat că virusul a ucis aproximativ 17.000 de exemplare în această zonă a Patagoniei, inclusiv 97% dintre pui. „Plaja era acoperită de animale agonizante sau moarte și era greu de mers. A fost cea mai grea scenă pe care am văzut-o în cariera mea”, deplânge Vanstreels, de la Universitatea din California din Davis (SUA). „A fost același virus care a ajuns acum în Antarctica”.

Originea virusului și răspândirea globală

Precursorul agentului patogen actual a fost detectat pentru prima dată în 1996 într-o fermă de gâște din Sanshui, în sudul Chinei, o regiune umedă, dens populată și plină de ferme avicole. Este un cocktail perfect pentru apariția de noi viruși. Acolo au luat naștere mai multe pandemii de gripă umană, inclusiv, foarte probabil, cea din 1918, care a infectat fulgerător o treime din omenire și a ucis 50 de milioane de oameni, de trei ori mai mult decât Primul Război Mondial simultan. În 2020, o nouă versiune a acelui virus de gâscă, botezată 2.3.4.4b, a apărut cu o letalitate nemaivăzută, ajungând la păsările sălbatice din America de Nord la sfârșitul anului următor. Actuala criză de gripă aviară, cea mai gravă înregistrată vreodată, a provocat moartea a sute de milioane de păsări de curte și a unui număr nedeterminat de milioane de animale sălbatice. Este o adevărată plagă.

Skua este una dintre speciile cele mai afectate de gripa aviară din Antarctica. Luis Manuel Rivas

Un virus unic și mortal

„Gripa aviară pe care o vedem a dobândit capacitatea de a infecta creierul. Și asta o face unică. Asta o face atât de mortală”, subliniază Alcamí. Animalele mor între tremurături și convulsii. În timp ce veterinarii disecă cadavre de pinguini pe uscat, în căutarea simptomelor în creier și plămâni, virusologul se întoarce la velier. Raportul său final al expediției avertizează că virusul a fost identificat la jumătate dintre cadavrele analizate, adesea cu o încărcătură virală foarte mare, ceea ce sugerează că gripa aviară provoacă „o mortalitate importantă” la diverse specii, precum skuas. „Uneori am găsit 40 sau 60 de cadavre ale acestor păsări. Sunt foarte susceptibile. Virusul are un efect extraordinar asupra populației lor”, relatează Alcamí. „Trebuie să ne gândim că nu numai pinguinii sunt reprezentativi pentru Antarctica. Există multe alte specii unice pe acest continent și trebuie să le conservăm”, proclamă el.

Un laborator de înaltă tehnologie pe un velier

Colegele sale Begoña Aguado, Ángela Vázquez și Rafael González arată laboratorul neobișnuit de înaltă tehnologie de la bordul velierului, unde lucrează înghesuiți de dimineața până seara, fără confort. Zgomotul generatorului electric este asurzitor și temperatura este în jur de zero grade. Unii oameni de știință și-au comunicat scepticismul cu privire la numeroasele cazuri pozitive, din cauza posibilității de contaminare a probelor, dar echipa lui Alcamí răspunde că a verificat valabilitatea deplină a acestora. Primul sezon al expediției, realizat acum un an, a apărut pe coperta prestigioasei reviste de specialitate Nature Microbiology. Noua misiune a fost posibilă datorită unei donații de 300.000 de euro din partea Uniunii Spaniole a Asigurătorilor și Reasigurătorilor, pe lângă sprijinul logistic al bazei antarctice Juan Carlos I, o instalație sofisticată a CSIC finanțată de Ministerul Științei pe îndepărtata insulă Livingston.

Veterinarul brazilian Joana Ikeda, unul dintre cei 11 membri ai expediției, cu o prăjină pentru a lua probe din nasul elefanților de mare. Luis Manuel Rivas

Antarctica: un continent gol, dar esențial pentru știință

Antarctica este un continent mai mare decât Europa, dar este atât de ostil încât este gol. Doar 5.000 de oameni de știință și tehnicieni se deplasează aici pe scurt în fiecare vară austral, pentru a studia fenomene variate, de la încălzirea globală până la meteoriți. În mod normal, nici o ființă umană nu trece niciodată prin coloniile de pinguini, cu atât mai puțin un virusolog. Biologii Michelle Wille și Meagan Dewar gestionează baza de date a gripei aviare a Comitetului Științific pentru Cercetare în Antarctica, organismul internațional care coordonează știința antarctică. Ambele recunosc că a afla ce se întâmplă este o misiune titanică.

Provocări și beneficii ale cercetării în Antarctica

„Una dintre principalele provocări pentru supravegherea în Antarctica este că există relativ puțini oameni de știință pe teren care colectează probe. În cazul expediției lui Alcamí, ei și-au analizat probele și au publicat rezultatele în timp real, ceea ce reprezintă un beneficiu incredibil pentru întreaga comunitate”, aplaudă Wille, de la Universitatea din Melbourne (Australia). Colega ei Meagan Dewar nu are încredere în liniștea aparentă observată în coloniile de pinguini. „Există puține rapoarte despre pinguini cu simptome sau morți din cauza virusului. Cu toate acestea, nu avem estimări ale câți au murit în mare și ne poate lua ani să știm dacă au existat impacturi la scară largă, când putem detecta modificări ale populațiilor”, argumentează Dewar, de la Universitatea Federației din Australia.

Prelevarea de probe de la un pui de petrel gigant, în colonia de pinguini Punta Hannah (Antarctica). Luis Manuel Rivas

Viitorul gripei aviare în Antarctica

Practic, toate cazurile confirmate în acest an în Antarctica provin de pe velierul lui Alcamí, dar rezultatele unor organisme naționale importante, precum Institutul Antarctic Chilian, care a instalat anul acesta două laboratoare în bazele sale, sunt încă așteptate. „Este foarte probabil ca virusul să rămână în Antarctica”, avertizează biologul Marcelo González, șeful inițiativei chiliene. În sudul țării sale, își amintește el, păsările migratoare sosite din Alaska și din Antarctica coexistă. „Există specii necrofage, precum petrelii și skuas, care transportă virușii. Este greu ca acest lucru să se oprească”, reflectă el. Pesta nu va dispărea ușor de pe continent.

Îngrijorarea lui Alcamí: o posibilă pandemie umană

O balenă suflă în tribord, foarte aproape de velier, dar Alcamí abia se sinchisește, deja obișnuit cu scena după săptămâni de navigație în Oceanul Antarctic. Rămâne pe gânduri. El spune că este îngrijorat de traficul tot mai mare de turiști și oameni de știință prin coloniile de pinguini. Grupul său și alți colegi de la CSIC au dezvoltat dispozitive capabile să detecteze virusul în aer. În coloniile de animale afectate de ciumă, agentul patogen plutește literalmente în mediu. „Acest virus al gripei aviare provoacă uneori până la 50% letalitate, sau chiar mai mult. Dacă ar trece la specia umană și ar ucide 50% dintre cei infectați, ar fi un dezastru. Sistemul de sănătate s-ar prăbuși în câteva săptămâni”, avertizează Alcamí. Virusul a trecut deja la oameni sporadic pe alte continente, de obicei cu simptome ușoare, dar doi pacienți în contact cu păsări au fost spitalizați în ultimele zile în Statele Unite. „Cred că acest virus are mari șanse să fie următoarea pandemie”, avertizează el.