Beatrice Alemagna, într-o expoziție a operei sale, la Bologna, pe 6 martie 2023. Roberto Serra (Iguana Press/Getty Images)

Redactare în clasă. Tema: "Cum mă văd în viitor". Desfășurare: "Vreau să fiu o pictoriță de romane foarte mare". Semnat: Beatrice Alemagna, opt ani. Pe foaie, pe care artista încă o păstrează, apare verdictul pe care l-a primit: "Brava!". Îi amintește că deja atunci își avea viitorul foarte clar. Și că ura să se trezească devreme și să meargă la școală. "Pentru mine, copilăria este vârsta libertății. Școala era un obstacol în calea dorinței mele infinite de a mă juca. În cele din urmă, mi-am găsit o slujbă în care mă joc", spune ea la telefon. A învățat singură să deseneze. A început să scrie și să-și creeze propriile povești. Și a obținut note din ce în ce mai bune: premii, expoziții, aplauze. Are aproximativ 40 de albume pentru copii traduse și adorate în întreaga lume. Într-o literatură care se concentrează mai mult pe temă sau pe desen, ea se remarcă ca una dintre puținele vedete cu nume, prenume și stil inconfundabil. Femeia de 52 de ani a îndeplinit cu prisosință — și cu unele sacrificii — scopul acelei fetițe. În treacăt, a inventat o altă definiție a muncii sale: "Ilustrautoare".

Mai multe informații

Attilio, autorul de 99 de ani care inventează și desenează povești pentru copii

Pentru că uneori pune imagini la un clasic al altui autor, precum Gianni Rodari sau frații Grimm. Dar de cele mai multe ori se ocupă de tot: desene, cuvinte și cum să le combine. Chiar și dintr-o căzătură, în timp ce se juca fotbal cu fiicele ei, Alemagna s-a ridicat cu o nouă poveste: așa s-a născut recentul *Berta și eu* (Combel), despre legătura dintre o fetiță și coaja care apare pe genunchiul ei. Una dintre cele mai faimoase creații ale sale, în schimb, a apărut din insomnie. Ea povestește că într-o noapte din 2007 a fost atacată de o dilemă: "Fac cărți pentru copii, dar ce este un copil?". Întrebarea a făcut-o să privească tavanul. După un timp, a dus-o la masă, cu inima bătând. Din acea frenezie a ieșit o lucrare intitulată ca întrebarea care a zguduit-o. S-a gândit că poate nici nu o va publica. Cu toate acestea, a devenit "o carte-treaptă", una dintre cele care i-au schimbat cariera. Editura Éccomi recuperează acum *Ce este un copil?* în spaniolă.

Coperta dublă a cărții "Ce este un copil?", de Beatrice Alemagna, publicată în spaniolă de Éccomi.

"Un copil are mâini mici, picioare mici și urechi mici, dar nu de aceea are idei mici", se citește în paginile sale, chiar lângă un băiat hotărât să-și scoată mucii. Iată o parte din esența lui Alemagna. Umor și poezie, simplitate și uimire, arta care îmbrățișează imperfecțiunea. Și, mai presus de toate, mult respect și curiozitate pentru interlocutorii săi. Angajarea ei pentru a colabora cu Centrul Pompidou din Paris a avut loc atunci când o persoană responsabilă a venit să o întrebe de ce este singura adultă care continuă să meargă singură, sesiune după sesiune, la un ciclu de filme pentru copii. "A scrie pentru copii trebuie să fie sincer. Nu vreau să le impun un mesaj. Este ca și cum am merge la plimbare, să vedem unde putem ajunge", explică ea. Și adaugă: "Din păcate, cărțile mele trec mai întâi prin adulți".

— Din păcate?

— Mi-ar plăcea să ajung direct la publicul căruia mă adresez, dar acesta nu are nicio putere: socială, economică, politică… Este o plăcere că adulții pot fi sensibili la munca mea. Dar îmi pare rău că este întotdeauna filtrată de privirea lor.

Interiorul cărții 'Minunatul mini-pufulete', de Beatrice Alemagna, publicată în spaniolă de Combel.

Aici apar mai multe probleme, potrivit lui Alemagna. Ea spune că a asistat la lecturi cu voce tare fără chef, plate, lipsite de teatralitate, capabile să-i ucidă operele. Cu ecouri ale lui Roald Dahl, care a promovat "conspirația cu copiii împotriva adulților", autoarea deplânge, de asemenea, "pudoarea crescândă, care taie, cenzurează și îngustează privirea". *Minunatul mini-pufulete* (Combel) a fost publicat în mai multe țări, a priori foarte dezvoltate, fără pete de sânge pe cuțitul pe care un măcelar îl arată protagonistei. În Regatul Unit, în special, a găsit una dintre atitudinile "cele mai castratoare față de libertate". Uneori, Alemagna refuză tăieturile, chiar și cu prețul ediției. Alteori, prioritizează ca lucrarea să fie publicată. Și este, de asemenea, îngrijorată de avalanșa de literatură pentru copii cu un mesaj "prefabricat". "Nu mi se pare corect să scriu pentru a avea efecte, pentru a transmite o morală. Cărțile-produs despre ceva concret sau pentru a învăța să fii generos mă descurajează. Încerc să creez o poveste care să lase ceva. Și să găsesc un motiv urgent pentru fiecare carte, ca să nu fie inutile", detaliază ea.

O spune cineva care a iubit întotdeauna cărțile ilustrate. Când era mică, le ascundea sub pernă, vorbea cu ele, le cerea ajutorul când se simțea rău. Părinții ei obișnuiau să ofere, în casa lor din Bologna, cazare cunoscuților și prietenilor care veneau la târgul de literatură pentru copii și tineret din oraș, cel mai important din Europa. Când plecau, exista întotdeauna o carte care nu încăpea în valiză. Și așa Alemagna a început să citească desene și texte în cehoslovacă, rusă sau japoneză. Sau, mai degrabă, să-și inventeze propria versiune a ceea ce vedea. Astăzi, aceste țări găzduiesc cărți și expoziții ale artistei din Bologna. Iar cea de-a 62-a ediție a târgului din orașul ei natal, între 31 martie și 3 aprilie, intenționează să o celebreze ca fiind una dintre cele mai importante invitate.

Coperta dublă a cărții "Cinci dezastre", de Beatrice Alemagna, publicată în spaniolă de A buen paso.

Acolo va oferi o lecție magistrală. Și va trece în revistă un triumf construit pe bază de insistență și măiestrie, fără scurtăturile computerului. "Mă interesează relația directă cu materialul, în munca manuală eroarea mi se pare fundamentală. Găsind greșeli, găsesc idei, soluții. Trebuie să rămân în precaritate, să bâjbâi", subliniază ea. Empatia față de greșeli, nesiguranțe, stricăciuni și învânși este protagonista cărților *Cinci dezastre* (A buen paso), *Nici în vise!*, *Cel mai tare!* sau *O zi mare de nimic* (Combel). Alemagna încearcă să facă suprarealul și verosimilul să se atingă. Își aprinde paginile cu portocaliu sau roz fluorescent, dar temerile ei legate de direcția lumii au dus-o în ultima vreme la nuanțe mai întunecate. Ilustrautoarea a explicat cândva că se consideră o persoană contradictorie. Operele ei, într-un fel, îi seamănă.

Nu întotdeauna, desigur, funcționează. *Ce este un copil?* a avut un succes răsunător în Italia, dar abia s-a vândut în Franța. "Încerc să nu mă întreb niciodată dacă ceea ce fac va plăcea. Înainte de a avea fiicele mele, scriam pentru fetița din mine și nu-mi păsa de nimic altceva. De când sunt ele, mi-am dat seama că copiii pot râde sau plânge cu o carte. Am început să conștientizez importanța acestui lucru", împărtășește ea. De aceea, succesul i-a redus certitudinile: "Am început, aș spune, aproape cu îngâmfare, cu siguranța că acesta este drumul meu. Cu cât operele mele întâlnesc mai mult publicul, cu atât cresc îndoielile. Dar acum au devenit un motor al muncii mele".

Interiorul cărții 'O zi mare de nimic', de Beatrice Alemagna, publicată în spaniolă de Combel.

Un nou impuls. Deși Alemagna avea deja destule. A jurat că își va îndeplini acea promisiune făcută la opt ani, "orice ar fi". Pentru început, a plecat din țara ei și locuiește de jumătate din viață lângă Paris. Dar cel mai mare preț l-a cerut timpului ei liber: "Trăiesc de 25 de ani într-un fel de abnegație. Nu am reușit niciodată să mă înscriu la un curs de ceva, nu pot accepta ideea de a pune limite creativității. Prietenii mei mă critică adesea pentru asta. Sunt dedicată nevoii de a face, de a avansa, de a crea. Nu-mi acord dreptul de a uita de munca mea". În ciuda atâtor eforturi, continuă să sufere aceleași stereotipuri pe care le deplânge practic orice autor de literatură pentru copii sau tineret: "Nu suntem considerați artiști autentici".

Cel puțin, Alemagna primește recunoașteri mai relevante. De la fiicele ei, primele ei cititoare, judecătoare severe, dar binevoitoare, potrivit mamei. Și de la miile de copii care se bucură de albumele ei. Zilele trecute, la 44 de ani distanță, i-au dat din nou o notă la o clasă. După o întâlnire la o școală, o fetiță i-a scris pe o bucățică de hârtie: "Cum reușești să faci magie cu cărțile tale?".

Coperta dublă a cărții "Ce este un copil?", de Beatrice Alemagna, publicată în spaniolă de Éccomi.