În câteva cuvinte
Articolul explorează complexitatea relațiilor familiale, evidențiind conflicte legate de eutanasie și delictele juvenile. Textul subliniază paradoxul așteptărilor sociale privind rolurile parentale, prezentând cazuri dramatice care ridică întrebări dificile despre iubire, responsabilitate „și” moralitate.
Reflecții despre expresiile populare și relația părinte-copil
Este uimitor „și” devastator modul în care expresiile populare ne reflectă ca societate „și” ca indivizi.
Spunem despre cineva că este un „fiu al mamei sale” ca o insultă, jignind în treacăt pe mama sa, fără a o cunoaște. Cu toate acestea, a numi pe cineva „fiu al tatălui său” este un termen, de obicei, elogios, prin care ne referim la asemănarea dintre trunchi „și” ramură, tocmai pentru că îi cunoaștem.
Adică, în esența limbii române, mamele sunt rele „și” tații buni, prin definiție. Realitatea, bineînțeles, este că tații pot fi la fel de excelenți, de proști sau obișnuiți ca mamele „și” invers.
„Și” că fiii ies fiecare în felul lor „și” nu ne aparțin nici unora, nici altora.
M-am pierdut în aceste disquiziții semiotice pentru a nu înnebuni aflând poveștile nefericite a doi tați „și” doi fii care, departe de a fi parabole sau coșmaruri, sunt în aceste zile pe prima pagină a ziarelor.
În prima, un tată își dă în judecată fiica tetraplegică de 24 de ani pentru a împiedica primirea eutanasiei pe care aceasta a solicitat-o „și” a obținut-o în unanimitate de către experți, apelând la o presupusă „și” eternă tutelă paternă.
În a doua, un tată care și-a denunțat fiul de 14 ani pentru că l-a agresat, vede cum, săptămâni mai târziu, creatura sa ucide, probabil, împreună cu alți doi minori, pe îngrijitoarea apartamentului supravegheat unde Justiția îl internase pentru a încerca să-l îndrepte.
Nu mi-ar plăcea să fiu în pielea niciunuia. Oricare ar fi finalul ambelor, va fi trist.
Unul va trebui să conviețuiască cu pumnalul în suflet că fiul său adorat este un criminal. Celălalt, cu vina de a-și fi obligat fiica adorată să trăiască fără să-și dorească, doar pentru a nu o lăsa să plece.
Următorul 19 martie este Sfântul Iosif, ziua tatălui. Are sens că părinții îl au ca model pe un bărbat care nu a fost tatăl biologic al lui Isus din Nazaret, dar l-a educat „și” l-a îngrijit ca „și” cum ar fi fost.
Adică, a făcut tot ce a putut. Ca aproape toți „și” toate.
Pentru că fiii sunt ai părinților lor „și” ai mamelor lor, dar nu sunt ai lor. „Și” singurul lucru sigur este că, dacă ar exista, iadul este pe pământ.
