O decizie recentă a centrului de ocupare din Dortmund, Germania, a stârnit controverse aprinse. Este vorba despre posibilitatea potențială de a aloca până la 5000 de euro din fondurile de asistență socială (Bürgergeld) pentru achiziționarea unei mașini pentru o persoană șomeră. Reprezentanții centrului consideră această măsură justificată.

Ideea statului social este de a sprijini persoanele aflate în nevoie, asigurându-le necesitățile de bază – un acoperiș deasupra capului, hrană. Și acest lucru este corect. Însă fondurile pentru un astfel de sprijin nu apar de nicăieri. Ele sunt generate de cetățenii care muncesc și de pensionari – cei care depun eforturi zilnice și, de multe ori, nici ei nu dispun de economii mari.

Să-ți cumperi o mașină nouă? Să te muți într-un alt apartament? Pentru mulți muncitori și pensionari sârguincioși, astfel de cheltuieli sunt inaccesibile.

Prin urmare, perspectiva ca taxele lor să fie direcționate, de exemplu, către achiziționarea unei mașini pentru o persoană șomeră pare absurdă. Acest lucru răstoarnă unul dintre principiile fundamentale ale statului social: ar trebui să fie mai avantajos să muncești decât să nu muncești.

În Germania nu există muncă forțată. Fiecare este liber să decidă dacă își găsește un loc de muncă sau nu. În acest context, sarcina statului și a centrelor de ocupare nu este neapărat de a plasa beneficiarii de ajutor social în locuri de muncă „cu orice preț”, ci mai degrabă de a se asigura că cei care muncesc din greu nu sunt dezavantajați.