
În câteva cuvinte
Articolul prezintă cartea `O frumusețe teribilă`, scrisă de Edurne Portela și José Ovejero, care explorează viața și aventurile revoluționarului Raymond Molinier și a anturajului său trotskist, din Paris până în Argentina, prin intermediul unei narațiuni complexe ce îmbină elemente de ficțiune și realitate, evidențiind aspecte intime și politice ale acestei perioade istorice.
În 1940, un agent sub acoperire l-a asasinat pe Leon Troțki
În 1940, un agent sub acoperire l-a asasinat pe Leon Troțki, iar Stalin a obținut, în sfârșit, ceea ce urmărea: eliminarea celui care, odinioară, putea să-l eclipseze. Crima din cartierul Coyoacán este un episod fascinant de spionaj sinistru, unul de odinioară, similar cu cele ale lui Putin de astăzi. Pentru Troțki și soția sa, anii anteriori fuseseră o odisee de asediu, durere și muncă obsesivă. Mult după eveniment, la capătul istoriei, la colțul secolului XX, doi dintre ultimii colaboratori ai fostului șef al Armatei Roșii se reîntâlnesc în fața ușii biroului unde Ramón Mercader, prin trădare, a intrat în istoria criminală a umanității cu o lovitură de piolet. „Se pare că am devenit spectatori ai trecutului”, îi spune secretarul francez Raymond Molinier gardei de corp Jean van Heijenoort.
Revoluționarul Molinier, de la naștere până la moarte
Revoluționarul Molinier, de la naștere până la moarte, este protagonistul principal al istoriei corale `O frumusețe teribilă`. Provocarea literară cu care s-au confruntat Edurne Portela și José Ovejero este de a construi un artefact narativ, cu date și voci multiple, prin care acel trecut să poată fi reînviat ca experiență politică și emoțională. Pentru ei și pentru cititor. Și reușesc. Și nu este deloc ușor. Această istorie este atât de halucinantă încât, de prea multe ori, martorii săi, rememorând-o, nu au fost la înălțime, deoarece evoluția sa în realitate s-a dovedit a fi autentic mitologică. „Răzbunarea lui Stalin era o răzbunare biblică”, afirmă ei. Această dimensiune biblică este ceea ce transformă odiseea galaxiei trotskiste într-o grandioasă aventură romanescă.
Pentru a o relata până acum
Pentru a o relata până acum, modul obișnuit a fost să se arate tensiunea dintre pulsiunea revoluționară fanatizată a actorilor săi – un Molinier, să zicem – și persecuția pe care o sufereau din partea ordinii stabilite, fie că era tirania URSS, fie democrația burgheză din Franța (ce vibrație are cronica grevei eșuate de la fabrica Renault!). Dar ceea ce face excepțională această nouă abordare, datorită documentării și a instrumentelor ficțiunii romanești, este introducerea a trei variabile argumentale care au potențialul de a altera modul în care a fost povestită această odisee.
Prima variabilă este intimitatea și sentimentalitatea
Prima variabilă este intimitatea și sentimentalitatea (nu senzaționalismul sau sentimentalismul). Ceea ce dă cu adevărat profunzime cărții este să vezi și să fii în această peripeție labirintică prin ochii, corpul, dorința și emoțiile unei serii de femei revoluționare care au fost, în același timp, mame și partenere. La fel de fascinant ca Molinier, pe care îl descoperim în agitația cartierelor populare din Paris de la începutul secolului, este prima sa parteneră, Jeanne Martin de Pallières, fiica rebelă a unei familii bogate care își dedică viața activismului și rămâne legată de virilitatea magnetică pe care el o va emana de-a lungul vieții. Ea îl va însoți când el o va cere să-l asiste pe Troțki în exilul din Turcia și, când el va pleca, pleacă întotdeauna, Jeanne va începe o relație cu fiul lui Troțki, în timp ce va ajunge să aibă grijă de nepotul politicianului rus ca și cum ar fi fiul ei. Ceea ce face cartea atât de profundă nu este această peripeție în care dragostea și credința politică se împletesc, ci relatarea disperării unei femei când Lev Sedov este asasinat la Paris, Troțki o calomniază ca pe o isterică sau pierde copilul de care avea deja grijă ca și cum ar fi al ei. Este exemplul cel mai tragic, dar nu este singurul.
A doua variabilă este extinderea temporală a relatării
A doua variabilă este extinderea temporală a relatării. Aici istoria nu se termină în acea zi din 1940 cu creierii lui Troțki zdrobiți. Nici în descrierea evoluției ideologice a acelor trotskiști, care, în unele cazuri, a dus la rândurile CIA sau la neoconservatorism. În `O frumusețe teribilă` se avansează într-un alt spațiu/timp. Se sare, de la Lisabona în plin al Doilea Război Mondial, până la apariția focarelor revoluționare în America Latină. Să-l imaginezi pe Molinier în fața Evitei Perón, în conversație cu un Che în declin sau legat de grupuri revoluționare din Argentina dictaturii militare face din personaj ceva asemănător cu un Zelig al revoluției permanente (aproape până la sfârșit, în reședința sa de bătrâni de pe coasta catalană).
Și a treia variabilă este scrierea la patru mâini
Și a treia variabilă este scrierea la patru mâini. Pentru că procesul de scriere al lui Portela și Ovejero este integrat în text. Nu este ceva artificial sau anecdotic, ca atâtea making-of-uri nesubstanțiale. Povestesc, da, despre plimbările lor pe străzi și cimitire, despre căutările lor de documente sau despre dialogurile lor cu supraviețuitori. Dar nu asta legitimează morala romanului. Cheia este modul în care scrierea acestei istorii de vieți și cupluri se reîntoarce la a lor ca cuplu care se iubește și, în procesul de construire a lor, dragostea și cercetarea, asistăm la dezvoltarea relației lor de maturitate într-un moment critic și cu boala la pândă. Au dreptate. Viața este întotdeauna esențialul literaturii. Fără viață, de fapt, nu este literatură.
`O frumusețe teribilă`
Edurne Portela / José Ovejero
Galaxia Gutenberg, 2015
344 pagini
21 de euro
Căutați-o în librăria dvs.