![Simeone, între vertij și o strategie mai ascuțită pentru a elimina Real Madrid [Champions League]](/sites/files/newsgerman/files/styles/16_9_1008x567_focal_point_webp/public/generated_images/67e35917e5af2.png.webp?itok=R7pP6uzz)
În câteva cuvinte
Articolul analizează strategiile posibile pe care antrenorul lui Atlético Madrid, Diego Simeone, le are la dispoziție pentru a învinge Real Madrid în returul din Liga Campionilor. Se discută despre echilibrul dintre o abordare agresivă și una mai controlată, subliniind importanța prospețimii și calității jucătorilor. De asemenea, se evidențiază modul în care ambele echipe s-au temut de punctele forte ale adversarului în meciul tur, rezultând un joc precaut.
O abordare vertiginoasă sau o strategie mai ascuțită?
O abordare vertiginoasă, valorificând atmosfera vulcanică de pe Metropolitano, sau o strategie mai ascuțită, cu mai puține pase de siguranță decât în meciul tur. Aceasta este dilema pe care Diego Pablo Simeone și jucătorii săi trebuie să o rezolve pentru a găsi drumul spre sferturile de finală ale Ligii Campionilor. “Fotbalul are diferite scenarii. Vom trece prin momente dificile în apărare, altele în care vor exista mai multe situații de atac. Prospețimea, claritatea și calitatea jucătorilor vor decide. Meciul va merge în această direcție. Ei au avantaj și trebuie să căutăm acel gol care ne-ar duce să rămânem în joc”, a analizat Simeone.
Senzația generală la Atlético de Madrid a fost că, în duelul de pe Santiago Bernabéu, echipei i-a lipsit mai mult curaj în pasele finale pentru a profita de segmentul de meci pe care l-a controlat din posesie. Niciodată în era Simeone, Atlético nu a depășit 600 de pase pe Bernabéu. Cel mai bun exemplu al conservatorismului Atlético cu mingea a fost Griezmann, care a jucat jumătate din pasele sale înapoi. “Griezmann va face un meci grozav, sunt absolut convins”, l-a apărat marți Cholo pe jucătorul său fetiș.
Dacă ceva a caracterizat meciul tur, a fost faptul că atât Carlo Ancelotti, cât și Simeone s-au preocupat foarte mult ca echipele lor să se străduiască să nu lase spațiu celuilalt. A fost modul ambilor antrenori de a arăta că eliminarea se va juca cu meciul retur în minte. Niciunul dintre ei nu și-a asumat riscuri. Simeone se temea de viteza lui Mbappé, Rodrygo și Vinicius; iar Ancelotti de contraatacul precis pe care Atlético îl practică în acest sezon. A fost chiar paradoxal modul în care una și cealaltă echipă au rezolvat problema. Ancelotti a ordonat replierea după ce Rodrygo a adus Madridul în avantaj și s-a bazat pe sacrificiul lui Mbappé și Vinicius pentru a apăra în propria jumătate. Ceea ce, în ochii lui Simeone, a fost o capcană care i-a obligat pe jucătorii săi să se apere cu posesia mingii, o pasăre rară în cartea antrenorului argentinian. “Madrid trăiește mai mult din viteză decât din jocul asociativ datorită calităților individuale ale lui Vinicius, Mbappé, Rodrygo, Bellingham și Brahim. Noi putem alterna jocul sus, jos, cu posesie, fără posesie; ne descurcăm în diferite situații. Sperăm să ne adaptăm la tot”, a sperat Simeone.
Din minutul 20 al primei reprize, până la golul lui Brahim în minutul 54, Atlético a pus stăpânire pe minge și aceasta a fost arma sa pentru a egala meciul și a încerca să păstreze egalitatea. Chiar și golul egalizator al lui Julián Alvarez a fost creat după o fază cu mai mult de 30 de atingeri în care mingea a fost dintr-o parte în alta până când atacantul argentinian a inventat acel șut cu dreptul de neconceput care l-a depășit pe Courtois. Cu 1-1 și, de asemenea, cu 2-1, Simeone se temea că orice pierdere de minge ar putea însemna un alt gol al Madridului. Atlético a scăpat cu viață de pe Bernabéu, dar în această seară trebuie să supraviețuiască eliminării câștigând. Cu vertij sau riscând mai mult cu mingea decât în meciul tur.