În România, milioane de oameni sunt bunici, jucând un rol imens în viața nepoților lor. Ei sunt adesea eroii tăcuți ai copilăriei noastre, oferind siguranță și iubire necondiționată. Cu experiența lor de viață, răbdarea și grija, bunicii creează un spațiu special în care copiii pot crește, învăța și se pot simți în siguranță. Poveștile și afecțiunea lor lasă urme care rămân pe tot parcursul vieții.

Psihologul Terri Apter, autoarea cărții "Grandparenting", a împărtășit din propria experiență și a oferit sfaturi valoroase despre cum să construiești relații puternice între generații și să devii un bunic "super" autentic.

Iată 5 recomandări cheie:

1. Evitați "capcanele". Mulți bunici proaspăt instalați în rol sunt iritați de reacția nervoasă a copiilor lor atunci când oferă ajutor. Motivul este simplu: părinții tineri vor să fie experți pentru bebelușul lor și nevoile acestuia, dar știu că încă nu pot fi. Ei învață rapid să-și interpreteze copilul, ceea ce necesită un efort mental considerabil. Părerile celor experimentați pot perturba acest proces. Evitați un ton atotștiutor.

2. Nu vă simțiți respinși. Compania și contribuția voastră nu vor fi întotdeauna binevenite. Când părinții tineri spun: "Nu te băga", nu înțelegeți asta ca pe o respingere generală. Iritabilitatea este de obicei îndreptată către o anumită situație și este probabil cauzată de oboseală sau stres. Fiți îngăduitori. Iritabilitatea dispare pe măsură ce devin mai încrezători și dorm mai bine.

3. Nu încercați să știți "totul mai bine". Veți avea inevitabil o opinie despre creșterea nepoților. Dar atenție: afirmațiile bine intenționate precum "O înghețată nu strică" vă pot supăra copiii. Vorbiți cât mai tacticos, chiar dacă duce la o discuție. Formulați-vă opinia ca o întrebare. Așadar, în loc să spuneți: "E obosită. Trebuie să doarmă", ați putea spune: "Mă întreb dacă nu cumva e pur și simplu obosită. Ce crezi?"

4. Nu vă răsfățați nepoții excesiv. Bunicii "răsfață" nepoții cu prea mare plăcere. Unii își folosesc rolul ca scuză ("De aceea suntem noi aici"), ceea ce duce la plângeri din partea părinților că bunicii nu respectă limitele. Este important să formulați reguli clare și să le respectați.

Însă: dacă nepotul doarme la voi, poate savura o dimineață mai puțin strictă cu bunicii. Copiii pot distinge rapid regulile părinților de cele ale bunicilor: nu se întorc acasă cu așteptări nerealiste.

5. Respectați-vă nora sau ginerele. Multe mame apreciază compania propriei mame, dar pe cea a soacrei o pot simți ca pe o povară. Este mai ușor să rezolvi problemele cu propriii părinți, există experiență. Tensiunile se învârt de obicei în jurul întrebării cine decide. Arătați respect tinerei familii: "Spuneți-mi când pot să vin" este mai bine decât "Abia aștept să vă vizitez". Aceasta arată mamei (sau tatălui) că ea (sau el) poate stabili momentul vizitei.

Dacă bunicii paterni (sau materni) se simt excluși, aveți tot dreptul să spuneți asta – dar discuția ar trebui să înceapă cu propriul copil, fără a acuza nora sau ginerele că sunt reci, neprietenoși sau evitanți.

Unii bunici se tem că nepoții își vor pierde interesul pentru ei pe măsură ce îmbătrânesc, dar adesea este invers. De fapt, studiile arată că nepoții spun frecvent că persoana în care au cea mai mare încredere în familie este bunica sau bunicul.

Despre psiholog:
Terri Apter (58 de ani) este psiholog, autor și fost lector la Colegiul Newnham din Cambridge. Cărțile sale despre dinamica familiei și relații au devenit cunoscute la nivel internațional.