După atacul șocant dintr-o școală din Graz, Austria, care a avut loc pe 13 iunie 2025, când fostul elev Arthur A. a luat cu asalt fosta sa instituție de învățământ cu sânge rece și cruzime, Germania retrăiește amintiri dureroase ale unor tragedii similare. Incidentul sângeros din Graz readuce în discuție atacurile din Erfurt (2002, 16 morți), Emsdetten (2006, 37 răniți) și Winnenden (2009, 15 morți).

Acest nou atac armat ridică din nou întrebarea stringentă privind siguranța în școli. Cât de bine sunt pregătite instituțiile de învățământ pentru astfel de urgențe în prezent?

Ștefan Düll, președintele Asociației Germane a Profesorilor, afirmă că fiecare școală, în colaborare cu poliția și autoritățile locale, dezvoltă și actualizează anual concepte de siguranță adaptate specific fiecărei școli. Aceasta este o cerință obligatorie. Motivul pentru planurile individuale este că nici două școli nu sunt la fel: unele clădiri sunt vechi, cu multe căi de acces, altele sunt moderne, cu sisteme de sonorizare și telefoane în săli de clasă. Toate acestea influențează planificarea.

Conform lui Düll, nu există o procedură standard unică pentru situații de urgență valabilă pentru toate școlile. Totuși, există reguli de bază: închideți ușile, baricadați-vă, protejați elevii. Comportamentul în caz de atac armat este exersat la nivel general, dar nu există un plan unic pentru orice situație de atac.

Detaliile planurilor rămân secrete dintr-un motiv întemeiat: cu cât mai multe persoane le cunosc, cu atât mai ușor ajung informațiile la potențialii atacatori care, conform experienței, își planifică acțiunile pe termen lung. Totul este păstrat în „dosarul de siguranță” sub cheie.

Andreas Bartsch, președintele Asociației Profesorilor din Renania de Nord-Westfalia, atrage atenția asupra importanței ca directorii de școli să analizeze intensiv acest dosar în contextul atacului recent. De asemenea, el solicită exerciții mai frecvente. Nu este acceptabil ca într-o situație critică, ce durează doar câteva minute, directorul școlii să fie nevoit să caute dosarul de urgență pentru a vedea ce trebuie făcut. Atunci, cele „17 minute critice” trec rapid.

În ceea ce privește cuvintele cod, precum „Frau Koma kommt” (Doamna Coma vine), cunoscut din tragedia de la Winnenden, Düll remarcă faptul că astăzi acestea sunt rar folosite. Semnificația unor astfel de coduri devine rapid cunoscută și nu mai servește la ascunderea situației. În plus, elevii văd oricum când profesorul încuie ușa.

Școlile germane nu intenționează să introducă măsuri de siguranță precum cele răspândite în SUA, de exemplu, controale de securitate la intrare cu detectoare de metale. Ștefan Düll consideră că astfel de controale, similare celor din Franța sau SUA, contravin înțelegerii germane a „școlii deschise”. Butoanele de alarmă sunt considerate, de asemenea, problematice din cauza riscului ridicat de utilizare abuzivă.

Andreas Bartsch adaugă că nu se poate plasa poliție sau personal de securitate la fiecare poartă de școală. Totuși, adesea lucruri mici pot avea un efect. De exemplu, biroul îngrijitorului chiar la intrare sau camerele video în locurile potrivite.

Ambii experți sunt de acord: este mai important să investim în oameni decât doar în tehnologie. Un număr mai mare de profesori, asistenți sociali, psihologi școlari și consilieri pentru tineret pot ajuta la identificarea timpurie a problemelor. Bartsch îndeamnă, de asemenea, elevii să semnaleze comportamente suspecte sau aluzii din partea colegilor. Este mai bine să semnalați de o dată în plus decât de o dată în minus.

Nimeni nu știe cu exactitate câte atacuri armate au fost prevenite astfel. Cu toate acestea, Ștefan Düll este convins că investiția în sănătatea emoțională și psihologică, precum și în siguranța generală a copiilor și tinerilor merită cu siguranță.