Mișcarea „Tradwife” (prescurtare de la Traditional Wife, „soție tradițională”) câștigă popularitate online și generează ample discuții. Acest trend se referă la femeile care aleg conștient rolul tradițional de gospodină și mamă, renunțând la o carieră profesională.

Această decizie de viață stârnește controverse. Am adunat două perspective opuse asupra acestui fenomen.

Opinie contra: Dulceața burgheză cu un gust amar

Recent, algoritmul Instagram mi-a arătat o așa-numită „Tradwife”. Perfect aranjată, filtra suc de trestie de zahăr printr-un șervețel de pânză, obținut dintr-o presă de lemn. Soțul ei se va bucura cu siguranță de prăjitura îndulcită astfel, a anunțat ea cu o expresie de satisfacție de sine. O expresie pe care mi-aș dori să o văd pe chipul femeilor atunci când primesc o ofertă de angajare, de exemplu, sau o mărire de salariu care nu diferă substanțial de cea a soțului.

„Aceste femei nu fac rău nimănui dacă își găsesc împlinirea în treburile casnice”, spun susținătorii acestei noi-vechi forme de viață. Poate că în cazuri individuale este adevărat, dar pentru mine sunt semnale politice devastatoare. Se idealizează o imagine de gen în care fericirea femeii constă în a-și satisface soțul la masa de călcat și la cea de luat masa. Acesta ar fi rolul ei „natural”. Educația: secundară.

Aceasta asigură bărbaților influență și menținerea puterii – un patriarhat „re-încălzit” pe Insta și TikTok. O privire spre SUA, de unde a venit acest trend, unde figuri precum (menționarea persoanelor specifice este omisă) și alții ca ei degradează deschis femeile și le împing înapoi, îmi este suficientă pentru a respinge totul. Până în 1977 în RFG, o femeie nu avea voie să meargă la muncă fără permisiunea oficială a soțului. Vise retro umede ale extremei drepte.

În spatele acestei dulci burghezii se ascunde, de asemenea, un lux al privilegiaților. Cine poate plăti chiria cu un singur venit? Ce se întâmplă cu mamele singure? Cine compensează dependența femeii dacă soțului îi place mai mult prăjitura alteia?

Sunt sigură: în timp ce această femeie de pe Instagram fermentează nestingherită boabe de cacao timp de trei zile și face diverse hobby-uri, copiii mănâncă probabil dulciuri și se uită la desene animate. Eu, cel puțin, nu pot nici măcar să arunc peștele pane în airfryer fără să fiu rugată să lipesc un picior rupt de Playmobil sau să fiu întrebată când este gata mâncarea.

Copil, bucătărie și cont de Insta – asta îi trebuie „Tradwife” moderne pentru a-și propaga fericirea. Frumos pus în scenă, ca un model din anii '50.

Aceste supra-inscenări ale unei lumi pretins idilice, în care, după părerea mea, doar ego-ul bărbatului nu riscă să se clatine, mă înfurie. Împotriva unor astfel de roluri, generația mamei mele a ieșit în stradă și și-a ars sutienele.

Și acum o formă de viață este vândută ca fiind „total modernă și autodeterminată”, cu imagini ca din reclamele anilor '50, în care femeilor li se atribuiau doar două întrebări de viață: Ce să port și ce să gătesc?

Opinie pro: Oricum ai face, tot greșit faci

Parcă nu era destul de rău că femeile sunt considerate „prea zgomotoase, prea rebele, prea pretențioase” când își doresc mai mult. Atunci aspirația spre mai mult e greșită. Acum – când unele femei spun: „Vreau mai puțin, vreau să stau acasă, vreau să fiu mamă” – iarăși e greșit. Cui mai poți să-i placă?

„Tradwifes” nu vor să schimbe dreptul de vot pe o lingură de gătit. Nu este vorba despre *a trebui* – este vorba despre *a vrea*. Dacă o femeie decide conștient să se ocupe de gospodărie, să crească copiii și să lase biroul soțului – atunci acesta este dreptul ei. Căci adevăratul feminism nu dictează cum trăiește o femeie – ci că ea *însăși* decide cum vrea să trăiască.

Carolina Tolstik (28 de ani) își arată viața de zi cu zi ca o „Tradwife” convinsă în Mallorca pe contul ei de Instagram. Pentru ea, feminismul înseamnă ca femeile să aibă libertatea de a-și construi viața după propriile idei – fără restricții.

Este ipocrit să arunci cu sutiene arse și lozinci vechi, în timp ce faci exact lucrul împotriva căruia pledezi: să vrei să le dictezi femeilor cum să fie. O femeie este o femeie este o femeie și trebuie să fie luată în serios chiar și fără titlul de CEO pe cartea de vizită – și o prăjitură făcută în casă este la fel de valoroasă.

Feminismul nu poate fi valabil doar până când o femeie decide activ să se abată de la norma „așteptată” a acestei ideologii.

Îmi doresc un timp în care o femeie să poată pur și simplu să trăiască, fără să fie nevoită să se justifice și fără să poarte pe umeri, aparent, povara întregii istorii a emancipării feminine. Atâta timp cât eu, ca femeie tânără, pot decide liber ce și cum vreau să fac cu viața mea, feminismul și-a atins scopul, nu-i așa? Atunci lăsați-mă, vă rog, să-l trăiesc așa cum vreau eu.