Un tribunal administrativ din Berlin a decis recent că poliția federală germană nu are dreptul să respingă imediat solicitanții de azil odată ce aceștia au pășit pe teritoriul german.

Conform deciziei, mai întâi trebuie aplicată așa-numita „procedură Dublin”, pentru a stabili prin ce stat al Uniunii Europene a ajuns migrantul în UE. Doar după această verificare i se poate cere să părăsească voluntar țara către statul respectiv.

Acțiunea în instanță a fost intentată de doi bărbați și o tânără din Somalia, care au intrat ilegal în Germania din Polonia pe 9 mai. Polițiștii federali i-au trimis înapoi de la gara din Frankfurt an der Oder. Organizația „Pro Asyl” a facilitat obținerea acestei decizii a tribunalului administrativ printr-o procedură de urgență.

Guvernul federal german a declarat că această hotărâre este un caz individual și că intenționează în continuare să prevină intrările ilegale la frontieră prin respingere. Cu toate acestea, „Pro Asyl” și alți activiști vor intenta acum procese și pentru alți migranți respinși, ceea ce va genera, evident, o încărcătură suplimentară considerabilă pentru instanțele administrative.

Instanțele administrative din landurile federale sunt deja supraaglomerate. În primul trimestru al acestui an, au fost depuse în total 46.427 de acțiuni în justiție legate de azil. Acest număr reprezintă o creștere de 67% față de primul trimestru al anului 2024.

Asociația Judecătorilor Administrativi din Turingia a avertizat cu privire la riscul unui colaps al personalului. Președintele asociației, Thomas Lenhart, a declarat că doar la Tribunalul Administrativ din Weimar, volumul de muncă pentru 2025 este deja la fel de mare ca pentru un an întreg.

Fluxul mare de procese este cauzat în mare parte de sistemul existent: solicitanții de azil din Germania pot depune apeluri de până la opt ori înainte ca cererea lor să fie respinsă definitiv și să fie obligați să părăsească țara. Calea legală arată astfel: dacă Oficiul Federal pentru Migrație (BAMF) respinge o cerere de azil, migrantul poate contesta decizia la Tribunalul Administrativ (VG) și apoi la Curtea Administrativă Superioară (OVG).

Dacă este respins și la aceste niveluri, el poate invoca un „caz de dificultate deosebită” (Härtefall) la Ministerul de Interne. Dacă nici asta nu ajută, poate depune o nouă cerere de azil (cerere ulterioară) și să încerce din nou. Dacă pierde și în a doua rundă, poate cere în instanță „protecție subsidiară” sau „protecție împotriva deportării”. Pentru aceasta, guvernul federal îi oferă un avocat gratuit. Această prevedere a fost implementată la insistențele partidului Verzilor din guvernul Scholz.

Toată lumea știe că situația nu poate continua așa. Fluxul de procese trebuie să înceteze. Calea legală trebuie scurtată. Pentru aceasta, ar trebui abolit dreptul individual la azil și protecție pentru refugiați. Asta a cerut actualul ministru al Cancelariei Federale, Thorsten Frei (CDU), încă din iulie 2023. El propunea ca UE să primească un anumit contingent anual de refugiați, iar toți ceilalți să fie respinși și să nu li se mai acorde nicio posibilitate de a acționa în instanță. Aceasta ar fi, într-adevăr, singura soluție, însă guvernul actual nu o mai urmărește.