Acum 20 de ani, în primăvara anului 2005, fanii echipei VfB Stuttgart erau extrem de frustrați de performanța echipei lor favorite.

În cadrul unei serii dedicate momentelor istorice ale clubului, ne amintim de evenimentele din 2005, când VfB a trecut printr-un declin dramatic.

După înfrângerea cu 1:3 împotriva celor de la Bayern München, echipa antrenată de Matthias Sammer a alunecat pe locul 5 în clasamentul Bundesliga. Calificarea în Liga Campionilor, care părea aproape asigurată, a fost ratată! Fanii și-au arătat nemulțumirea prin fluierături, lacrimi, iar unii strigau: „Sammer, pleacă!”

Șeful clubului VfB, Erwin Staudt, a constatat: „Am ratat Liga Campionilor din neglijență. Acum trebuie să ne consolăm cu Cupa UEFA. E ca și cum am bea suc de mere în loc de șampanie”.

Antrenorul Matthias Sammer (la acea vreme în vârstă de 37 de ani) a comparat situația cu „a te așeza în fața unui tren, iar trenul să vină direct spre tine”. Din etapa a 25-a a Bundesliga, VfB Stuttgart se menținuse constant pe locul 3. Căpitanul echipei, Zvonimir Soldo, se plângea: „În ultimele 6 meciuri am stricat totul”.

VfB a obținut doar 4 puncte din cele 18 posibile pe final de sezon. În loc de bucurie, domnea doar nemulțumirea. Era vina antrenorului Sammer? El era cunoscut pentru ieșirile sale nervoase. Jucătorii profesioniști, în orice caz, păreau să semene tot mai mult cu șeful lor: morocănoși, ursuzi, tăcuți.

Ce s-a întâmplat cu „tinerii sălbatici” ai Stuttgartului? Cu jucători precum Kuranyi, Hinkel, Hildebrand? Sub conducerea fostului antrenor, Felix Magath, ei arătau un fotbal plin de viață și entuziasm. Acum jucau fără vlagă.

Totul a început la scurt timp după pauza de iarnă, în special după negocierile neplăcute de contract cu Timo Hildebrand. Sammer a extins consiliul echipei la 7 (!) jucători, incluzându-i, printre alții, pe Kuranyi și Hleb. Sammer a spus: „Am vrut să creez ceva artificial pentru a integra mai bine jucătorii curtați de alte cluburi”. Posibil a fost o greșeală. Atmosfera în echipă s-a otrăvit. Sammer a încercat să schimbe tactica, apelând la un sistem „în zigzag”: uneori cu doi atacanți, alteori cu unul – și asta acasă! Nimic nu a ajutat.

După înfrângerea la Bochum (0:2), fanii furioși au blocat autocarul echipei. Următorul antrenament a avut loc sub protecția poliției. Și jucătorii? Unii dintre ei, precum Hildebrand, i-au insultat pe fani ca răspuns, declarând: „Fluierăturile mă scot din sărite”.

Acești jucători și această echipă, pe care unii îi numeau pe atunci „Sammerlappen” (un termen peiorativ asociat lui Sammer, sugerând slăbiciune sau incompetență), sincer, nu meritau un loc în Liga Campionilor.