În câteva cuvinte
Un nou studiu realizat de cercetători americani a constatat că persoanele care dorm peste 9 ore pe noapte au un risc crescut de a dezvolta demență. Acest tipar de somn este asociat cu o îmbătrânire accelerată a creierului.
Oamenii de știință au descoperit o legătură neașteptată între durata somnului și riscul de a dezvolta demență la vârste înaintate. În timp ce lipsa somnului este recunoscută ca fiind dăunătoare pentru creier, un nou studiu sugerează că și somnul excesiv de lung poate fi la fel de periculos.
Conform cercetătorilor americani de la Universitatea din Texas, un somn de peste 9 ore pe noapte ar putea favoriza o îmbătrânire accelerată a creierului, conducând ulterior la probleme de memorie și alte funcții cognitive.
Într-un studiu longitudinal amplu, care a durat 20 de ani, oamenii de știință au monitorizat obiceiurile de somn și abilitățile cognitive ale aproximativ 1900 de adulți sănătoși, cu vârste cuprinse între 27 și 85 de ani. Funcțiile cognitive au fost evaluate la fiecare patru ani.
Rezultatele au arătat că persoanele care dormeau în medie 9 sau mai multe ore pe noapte au obținut scoruri semnificativ mai slabe la toate testele cognitive, comparativ cu cei care dormeau mai puțin. Potrivit cercetătorilor, o durată mai lungă a somnului a dus la o "îmbătrânire suplimentară" a creierului de aproximativ 6 ani, în medie.
Rezultate deosebit de slabe au fost înregistrate la participanții cu depresie, o afecțiune psihică cunoscută pentru cauzarea somnolenței excesive. Oamenii de știință suspectează că în aceste cazuri, depresia, mai degrabă decât somnul în sine, ar putea fi responsabilă pentru declinul cognitiv.
Cu toate acestea, chiar și participanții fără semne de depresie care au dormit peste 9 ore pe noapte au prezentat o deteriorare a funcțiilor cognitive și probleme de percepție și reacție. Unele cercetări sugerează că somnul prea lung ar putea chiar dubla riscul de demență.
Cauza specifică a acestei legături nu este încă pe deplin clară și necesită studii suplimentare. O ipoteză, bazată pe un studiu suedez, sugerează că somnul excesiv perturbă ritmul circadian – ciclul natural somn-veghe care reglează o varietate de funcții corporale.
O altă posibilitate este ca leziunile cerebrale timpurii, cauzate de debutul demenței, să amplifice nevoia de somn excesiv. Experții recomandă o durată optimă de somn între 6 și 8 ore pe noapte.
