În câteva cuvinte
Cercetătorii au identificat o mutație genetică SIK3-N783Y care scurtează nevoia naturală de somn. Aceasta explică fenomenul persoanelor cărora le sunt suficiente 4-5 ore de somn. Descoperirea ar putea ajuta la dezvoltarea de terapii personalizate pentru tulburările de somn.
De ce unii oameni se simt plini de energie după doar patru ore de somn, în timp ce alții se luptă cu oboseala chiar și după opt ore? Un nou studiu aruncă lumină asupra acestui mister, sugerând că predispoziția pentru „somn scurt” ar putea fi determinată genetic.
Potrivit cercetărilor publicate într-o revistă științifică, persoanele care necesită mai puțin somn pentru a se simți odihnite ar putea purta o mutație genetică specială. Mutația necunoscută anterior, denumită SIK3-N783Y, s-a dovedit a modifica procesele din creier, scurtând astfel nevoia naturală de somn.
Echipa de cercetători a analizat genomul persoanelor cu fenomenul de somn scurt. S-a descoperit că mutația SIK3-N783Y limitează activitatea unei enzime importante implicată în semnalizarea dintre neuroni. Ca urmare, procesele biochimice de la nivelul sinapselor cerebrale se modifică, ceea ce influențează direct durata somnului.
Pentru a testa această ipoteză, oamenii de știință au efectuat experimente pe șoareci de laborator la care a fost indusă artificial mutația respectivă. S-a observat că acești rozătoare dormeau în medie cu 30 de minute mai puțin pe zi comparativ cu cele fără modificări genetice.
Este important de menționat că lipsa cronică de somn este asociată cu un risc crescut de a dezvolta afecțiuni grave precum boli de inimă, diabet, accident vascular cerebral, obezitate și depresie. Medicii recomandă, în general, adulților să doarmă cel puțin șapte ore pe noapte. Însă, după cum arată studiile, persoanele cu o predispoziție naturală pentru somn scurt, chiar și cu o durată de somn de 4-5 ore, nu sunt afectate de aceste riscuri. Dimpotrivă, conform cercetătorilor, dacă aceste persoane dorm mai mult, se pot simți chiar mai rău.
Frecvența mutației SIK3-N783Y la oameni este încă necunoscută și se presupune că este destul de rară. Cu toate acestea, lucrări științifice anterioare au identificat deja alte cinci mutații genetice (în genele DEC2, ADRB1, NPSR1 și GRM1) care sunt, de asemenea, legate de fenomenul natural al somnului scurt.
Oamenii de știință subliniază că această diversitate genetică explică de ce nevoia de somn variază atât de mult de la o persoană la alta. Descoperirile obținute ar putea sta la baza dezvoltării viitoare a metodelor personalizate de tratament pentru tulburările de somn, luând în considerare ritmul biologic individual al fiecărei persoane.
