În câteva cuvinte
Cardinalii reuniți în Capela Sixtină se confruntă de fiecare dată cu monumentala și controversata frescă "Judecata de Apoi" a lui Michelangelo, înfățișând peste 300 de figuri nud. Opera, care a stârnit scandal din cauza nudității și a răzbunării personale a artistului, servește drept amintire a judecății viitoare.
Atunci când cardinalii se reunesc în Capela Sixtină, aceștia se află în fața capodoperei monumentale a lui Michelangelo Buonarroti – fresca "Judecata de Apoi". Această lucrare vastă, situată direct în spatele altarului pe un perete înalt de 17 metri, înfățișează peste 300 de figuri, multe dintre ele fiind nuduri. Crearea acestei opere (1536-1541) a fost o adevărată provocare pentru geniul Renașterii, cunoscut și ca arhitectul cupolei Bazilicii Sfântul Petru.
Michelangelo a început lucrul la frescă sub presiunea Papei. "Judecata de Apoi" a ieșit cu totul altfel decât se aștepta Biserica și cum o văzuse lumea până atunci. În centrul compoziției plutește Hristos, care judecă sufletele nu cu milă, ci cu strictețe, conform Apocalipsei lui Ioan. Șapte îngeri trâmbițează, înviind morții care ies din morminte pentru a primi verdictul final. Cei binecuvântați urcă la cer, în timp ce cei damnați sunt târâți în iad, disperarea lor fiind palpabilă.
Artistul a aplicat o soluție inovatoare, construind peretele cu o ușoară înclinație spre înainte, ceea ce face ca figurile să pară că se prăbușesc asupra privitorului. Michelangelo a lăsat și o amprentă personală în lucrare: și-a pictat portretul pe pielea jupuită a martirului Bartolomeu. Fresca a fost finalizată în 1541, în ciuda unei căderi de pe schelă în 1540, care i-a rănit piciorul.
Totuși, cea mai mare indignare a stârnit-o nuditatea explicită a figurilor înfățișate (cu excepția lui Hristos). Maestrul de ceremonii al Vaticanului, Biagio de Cesena, a numit fresca potrivită mai degrabă pentru un bordel decât pentru capela papală și chiar a cerut distrugerea ei. Michelangelo s-a răzbunat, înfățișându-l pe de Cesena în chipul lui Minos, gardianul iadului, care, cu coada sa de șarpe, indică fiecărui păcătos locul său. De Cesena l-a implorat în zadar pe Papă și pe Michelangelo să-i repicteze chipul.
După moartea lui Michelangelo, a fost angajat un artist (poreclit "pictorul de pantaloni") pentru a acoperi cele mai picante detalii. În timpul ultimei restaurări, 18 dintre cele 42 de zone cenzurate au fost redeschise. Astfel, de fiecare dată când cardinalii se adună în acest loc sacru, ei se confruntă cu o reamintire puternică: și ei vor fi judecați, și au de ales între Rai și iad.
