În câteva cuvinte
Berlinul a marcat 80 de ani de la încheierea celui De-al Doilea Război Mondial printr-o ceremonie comemorativă. Momentul culminant a fost discursul emoționant al lui Margot Friedländer, o supraviețuitoare a Holocaustului în vârstă de 103 ani, care a lansat un apel puternic la umanitate și amintire.
La Berlin a avut loc o ceremonie solemnă în memoria celei de-a 80-a aniversări a sfârșitului celui De-al Doilea Război Mondial în Europa, la 8 mai 1945. Printre numeroasele discursuri și o înregistrare video a apariției istorice a fostului președinte federal Richard von Weizsäcker († 2015) – care la acea vreme a numit 8 mai 1945 «Ziua Eliberării» – nimic nu a mișcat atât de profund, la actuala oră de comemorare a 80 de ani de la sfârșitul războiului, precum cele trei cuvinte solemne ale unei supraviețuitoare a Holocaustului: «Vă rog, fiți oameni!»
Margot Friedländer (103 ani) vrea să fie puternică – atunci și acum. Ea renunță la butelia cu oxigen, se lasă rulată pe o rampă până la microfon în sala Wappensaal a Primăriei Roșii și citește din cartea ei.
La sfârșitul războiului, era în viață. SS dispăruse, poarta era deschisă, paznicii plecaseră. Ea relatează: «Visez? Poate fi adevărat că am supraviețuit?... Dar nimic nu mai este ca înainte. În urma mea este trecutul meu... în fața mea – nimic».
Cei 190 de invitați s-au ridicat în picioare, aplaudând emoționați și admirativ.
Primarul Guvernator al Berlinului, Kai Wegner (52 de ani, CDU), care i-a înmânat lui Margot Friedländer un buchet de trandafiri roz pal, a subliniat: «Este responsabilitatea noastră să nu uităm niciodată. Este responsabilitatea noastră ca istoria să nu se repete». Bătrâna doamnă a mirosit imediat florile – parcă ar fi vrut să inspire deeply viața.
Președinta Parlamentului, Cornelia Seibeld (51 de ani, CDU), a fost de asemenea categorică: «Berlinul în 1945 era o grămadă gigantică de moloz și nu doar numeroasele 'femei ale ruinelor' erau acoperite de un strat de praf gri. Crimele și suferințele inimaginabile sunt la fel de incontestabile ca și vina Germaniei pentru declanșarea celui De-al Doilea Război Mondial».
Seibeld a abordat și biografiile din acea perioadă. Au supraviețuit oameni precum evreul și later moderatorul Hans Rosenthal († 1987), «care a fost ascuns de femei într-o grădină mică în Lichtenberg și nu a murit într-o pădure lângă Riga, precum fratele său Gerd». Sau – pe de altă parte – omul de afaceri și later († 1992), care «a profitat de oportunitățile de arianizare și a preluat afaceri evreiești, a scăzut prețurile de cumpărare și s-a mutat într-o vilă a emigranților din Westend».
8 Mai este recunoscut ca Ziua Eliberării – la fel ca la cea de-a 75-a aniversare a sfârșitului războiului. Deputatul din Marzahn, Jan Lehmann (54 de ani, SPD), cere ca aceasta să fie stabilită permanent: «Ar fi potrivit să fie marcată ca sărbătoare la fiecare cinci ani. Astfel s-ar putea onora importanța remarcabilă a acestei zile pentru pace, Germania și Europa».
