În câteva cuvinte
Fizicianul britanic Melvin Vopson a prezentat o nouă teorie care sugerează că Universul ar putea fi o simulare computerizată. El postulează că forța gravitațională este un rezultat direct al procesului de ordonare a informației în această simulare ipotetică.
Ce-ar fi dacă realitatea în care trăim nu este decât o simulare computerizată extrem de avansată? Această idee, popularizată în filme SF precum „Matrix”, revine în discuție în lumea științifică grație unei noi teorii îndrăznețe.
Dr. Melvin Vopson, fizician la Universitatea din Portsmouth, a prezentat o ipoteză neconvențională, sugerând că Universul nostru ar putea funcționa ca o simulare gigantică. Mai mult, el afirmă că însăși gravitația, forța fundamentală ce ne ține legați de Pământ și modelează structura galaxiilor, ar putea fi o consecință directă a acestui proces computațional.
Teza lui Vopson se bazează pe principiile fizicii informaționale, un domeniu care postulează că realitatea fizică este compusă, fundamental, din informație. Potrivit lucrării sale, gravitația (sau atracția) ar putea apărea ca rezultat al tendinței Universului de a ordona informația referitoare la materie și obiecte. Această ordonare a informației ar duce la agregarea materiei și a obiectelor, fenomen pe care îl percepem ca forță gravitațională.
„Rezultatele mele sunt în concordanță cu ideea că Universul funcționează ca un computer uriaș – sau că realitatea noastră este o construcție simulată”, a explicat Dr. Vopson. El compară acest proces cu modul în care computerele încearcă să salveze spațiu de stocare, sugerând că Universul ar putea căuta o eficiență maximă în procesarea informației, ceea ce ar genera legile fizice observate, inclusiv gravitația.
Anterior, Vopson a publicat cercetări care sugerau că informația are masă și că particulele elementare – blocurile fundamentale ale materiei – stochează informație. În lucrarea sa actuală, el dezvoltă această idee, propunând că Universul ar putea fi divizat în „celule elementare” care servesc drept unități de stocare a datelor. Fiecare celulă ar stoca informație, iar sistemul ar evolua astfel încât particulele să se agregheze, minimizând astfel volumul total de informație. „Acest proces este identic cu designul jocurilor pe calculator”, a menționat fizicianul. Această agregare a particulelor, conform teoriei sale, ar fi ceea ce generează forța de atracție.
Deși teoria lui Melvin Vopson este remarcabilă și provoacă gândirea, ea rămâne o ipoteză și o întrebare deschisă în fața comunității științifice. Discuția despre natura realității și posibilitatea unei simulări universale este departe de a fi încheiată.
