În câteva cuvinte
În mai 1945, Germania nazistă a capitulat necondiționat, punând capăt celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa. Actul de capitulare a fost semnat de două ori: inițial la Reims pe 7 mai, apoi, la insistența lui Stalin, la Berlin pe 9 mai, marcând sfârșitul oficial al războiului în Europa.
În aceste zile, marcăm 80 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa. Zilele dramatice dintre 6 și 9 mai 1945 au culminat cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste, punând capăt celui mai devastator conflict din istorie pe continentul european.
Ultimele momente ale regimului nazist au fost haotice. După sinuciderea lui Adolf Hitler pe 30 aprilie, Marele Amiral Karl Dönitz i-a succedat la conducere. Planul său era să încerce un armistițiu separat cu Aliații occidentali, continuând lupta împotriva sovieticilor pe Frontul de Est. Pe 6 mai, Dönitz l-a trimis pe general-colonelul Alfred Jodl din Flensburg la Reims, Franța, unde se afla Cartierul General al Aliaților occidentali condus de generalul Dwight D. Eisenhower. Misiunea lui Jodl era să negocieze o capitulare parțială.
Negocierile au început în seara zilei de 6 mai, în „Camera de Război” a Cartierului General aliat. Jodl a propus capitularea parțială, dar Eisenhower a refuzat categoric, insistând pe „unconditional surrender” - capitularea necondiționată a tuturor forțelor germane. Jodl l-a informat telegrafic pe Dönitz despre refuzul lui Eisenhower.
În zorii zilei de 7 mai, la ora 0:05, Dönitz a convocat cabinetul și, recunoscând lipsa altor opțiuni, l-a autorizat pe Jodl să semneze actul de capitulare necondiționată în numele Reichului German. Jodl a semnat documentul la ora 2:41 AM pe 7 mai, la Reims. Totuși, a reușit să negocieze ca intrarea în vigoare a capitulării să aibă loc abia la 23:01 pe 8 mai, ora Europei Centrale. Această amânare a permis soldaților și civililor germani să se deplaseze spre Vest pentru a evita capturarea de către Armata Roșie.
La scurt timp după semnare, la ora 3:00 AM, Eisenhower a transmis la Washington că „Misiunea acestei forțe aliate a fost îndeplinită”. Vestea sfârșitului războiului s-a răspândit rapid. La prânz, ministrul de Externe german a anunțat capitularea. În Londra, premierul britanic Winston Churchill a decis să anunțe sfârșitul războiului pe 7 mai. La Washington, președintele american Harry S. Truman a confirmat vestea la ora 15:00 (9:00 AM ora locală), anunțând predarea forțelor germane. Sărbătoriri masive au izbucnit în Europa și Statele Unite, marcând Ziua Victoriei în Europa (VE Day).
Cu toate acestea, liderul sovietic Iosif Stalin a insistat ca actul de capitulare să fie repetat la Berlin, capitala cucerită de Armata Roșie pe 2 mai. Stalin dorea ca semnarea să aibă loc în zona controlată de sovietici și să fie semnată de cei mai înalți responsabili militari germani în prezența reprezentanților înaltului comandament sovietic.
În seara zilei de 8 mai, o delegație militară germană de rang înalt, condusă de feldmareșalul Wilhelm Keitel, a ajuns în Berlinul devastat și s-a deplasat spre Karlshorst, sediul mareșalului sovietic Gheorghi Jukov. În clădirea unei foste școli militare germane a avut loc ceremonia celei de-a doua semnări.
La ora 23:01 pe 8 mai, ora Europei Centrale (01:01 pe 9 mai, ora Moscovei), capitularea semnată la Reims a intrat oficial în vigoare, marcând încetarea ostilităților în Europa.
Formal, cea de-a doua semnare la Berlin a avut loc puțin mai târziu, la ora 0:15 pe 9 mai, ora Berlinului (2:15 pe 9 mai, ora Moscovei). Actul final de capitulare necondiționată a forțelor terestre, navale și aeriene germane a fost semnat de feldmareșalul Keitel (OKW), amiral-generalul von Friedeburg (Marinǎ) și general-colonelul Stumpf (Forțe Aeriene) în fața mareșalului Jukov, reprezentantul Înaltului Comandament Sovietic, și a reprezentanților Aliaților occidentali. Această a doua semnare la Berlin este considerată în Rusia și alte țări drept data oficială a Zilei Victoriei (9 mai).
