În câteva cuvinte
Un raport recent din Germania dezvăluie că aproape un sfert dintre minori depind de ajutoarele de stat, cum ar fi Bürgergeld și Kinderzuschlag, cu diferențe semnificative între regiuni și o corelație cu imigrația, generând îngrijorări privind consecințele sociale pe termen lung.
Aproape un sfert dintre copiii din Germania cresc în familii dependente de sprijinul statului. Conform datelor recente furnizate de Ministerul Federal al Muncii și Agenția Federală pentru Ocuparea Forței de Muncă, la mijlocul anului 2025, aproximativ 1,81 milioane de minori locuiau în gospodării care primeau Bürgergeld, adică asigurarea de bază conform Codului Social II.
Pe lângă aceștia, alte 1,3 milioane de copii beneficiază de Kinderzuschlag, o alocație suplimentară pentru părinții cu venituri mici. De asemenea, 136.000 de copii și tineri primesc prestații pentru solicitanții de azil, iar alți 23.000 sunt asigurați prin ajutor de subzistență. În total, aceasta înseamnă 3,42 milioane de copii și tineri, reprezentând aproximativ 24,5% din toți minorii sub 18 ani din Germania.
Există diferențe semnificative între statele federale: de la 28,2% în Bremen până la 7% în Bavaria. În special în orașele mari și în regiunile cu o imigrație ridicată, proporția depășește semnificativ media națională.
Un motiv cheie pentru aceste cifre ridicate este, potrivit Agenției Federale pentru Ocuparea Forței de Muncă, imigrația puternică din ultimii ani. Multe familii cu rădăcini străine depind inițial de ajutorul statului, deoarece durează adesea ani până când reușesc să se integreze pe piața muncii. La sfârșitul lunii iunie 2025, 854.000 dintre cei 1,81 milioane de copii beneficiari de Bürgergeld nu erau cetățeni germani.
Economistul Bernd Raffelhüschen de la Freiburg avertizează cu privire la consecințele sociale considerabile. El subliniază că, dacă mulți copii cresc cu experiența dependenței de ajutoarele sociale, acest lucru duce la probleme semnificative pe termen lung. Studiile indică faptul că tinerii din astfel de gospodării sunt mai predispuși să depindă de sprijin ulterior în viață. Raffelhüschen sugerează țările scandinave ca model, unde copiii sunt îngrijiți de la o vârce fragedă, iar părinții singuri primesc locuri de muncă în loc de asistență socială.
