Se încheie o epocă: șeful companiei RAG (fostă Ruhrkohle AG), responsabilă pentru industria cărbunelui din Germania, Peter Schrimpf (68 de ani), se pensionează. La șase ani după închiderea ultimei mine de cărbune din țară, «șeful minerilor» germani a coborât pentru ultima dată sub pământ.

Coborârea simbolică a avut loc la fosta mină Heinrich din Essen, la o adâncime de aproape 500 de metri. Astăzi, astfel de vizite sunt aproape imposibile, deoarece majoritatea puțurilor de mină sunt umplute treptat.

Mina Heinrich este o excepție: jos încă funcționează pompe puternice care extrag apa din mină. Aceasta este o sarcină vitală rămasă pentru ultimii mineri, deoarece fără pompare, zone extinse ar fi pur și simplu inundate. Anual trebuie extrase 15 milioane de metri cubi de apă, adică 35 de litri pe minut.

Fosta mină Heinrich din Essen va deveni un centru de pompare, dar deocamdată este încă posibilă coborârea sub pământ aici.

Însă și acest puț va fi curând astupat. «Atunci doar câteva conducte vor duce în jos, niciun om nu va mai coborî acolo», explică Peter Schrimpf, care a început el însuși ca șef de echipă în 1984 la mina Radbod (Hamm, închisă în 1990). Pe atunci, 170.000 de oameni lucrau în 43 de mine pentru Ruhrkohle AG; după încetarea extracției cărbunelui, astăzi mai sunt doar aproximativ 600 de angajați.

Ultimii mineri sunt astăzi responsabili pentru pomparea apei din mină. Dar curând și ultimele puțuri de mină vor fi umplute.

Schrimpf a fost responsabil pentru procesul de reducere a activității, deoarece decizia politică de a opri extracția cărbunelui a fost luată la nivel de stat. «Pe atunci era vorba în primul rând de costuri, de subvențiile mari. Considerațiile ecologice practic nu au jucat niciun rol», își amintește Schrimpf. Reducerea masivă a locurilor de muncă, spune el, a fost «bine gestionată» datorită condițiilor generoase de pensionare anticipată (minerii puteau ieși la pensie de la 50 de ani dacă aveau 25 de ani de vechime sub pământ) și plasării cu succes a foștilor angajați la alte companii.

Finalul oficial: pe 18 decembrie 2018, șeful RAG, Peter Schrimpf, și șeful de district Jürgen Jakubeit au predat ultima bucată de cărbune extrasă în Germania președintelui federal Frank-Walter Steinmeier.

După închiderea minelor, Germania este nevoită să importe cărbune. Până la începutul războiului din Ucraina, acesta provenea în principal din Rusia, astăzi o mare parte este importată din SUA. Totuși, rezervele de cărbune din Germania nu erau nici pe departe epuizate.

A FOST ÎNCETAREA MINERITULUI O GREȘEALĂ?

Privind înapoi, a fost închiderea industriei cărbunelui o greșeală? Schrimpf consideră: «A fost o decizie politică. Din punct de vedere economic, a fost corectă, dar dintr-un alt motiv ar fi putut avea sens: Germania ar fi rămas într-o anumită măsură independentă în domeniul energetic».

Să redeschizi pur și simplu o mină? Schrimpf respinge această idee: «Prea scump, utilajele au fost scoase, restul este inundat. Și o nouă operațiune s-ar lovi de obstacole insurmontabile din partea autorităților și a birocrației».

Astfel, ultima privire în mină rămâne puțin melancolică: «Am încheiat această afacere cu demnitate și mândrie».