Un efectiv de oi merinos ne întâmpină în Mota del Cuervo (Cuenca).

Este o rasă domestică cunoscută pentru finețea și delicatețea lânii sale, care din Evul Mediu a fost un monopol în Spania, protejat de legi severe care pedepseau exportul cu pedeapsa capitală. Cu toate acestea, astăzi se utilizează doar 1% din această resursă naturală, în timp ce peste 85% din sectorul aferent a dispărut. Aceste oi, originare din Australia, pasc lângă o clădire aparent obișnuită în zonă, dar în realitate este sediul Wool4Life. Este un loc unic în Spania, deoarece se menține practic intact după patru generații și pentru că aici se poate vedea întregul proces de prelucrare a lânii: de la sortare și spălare până la uscare, filare, bobinare și confecționarea de haine și pături în propriile războaie de țesut. În plus, păstrează în uz una dintre cele trei spălătorii care există în țară; în trecut au existat o sută.

“Acest mic efectiv este un proiect de cinci ani care are ca scop recuperarea geneticii oii merinos australiene pentru a obține o lână mai fină și mai moale, deoarece, în secolul al XVIII-lea, în timp ce în Australia au îmbunătățit genetic rasa, în Spania oaia merinos s-a dedicat mai mult randamentelor de carne și lapte”, explică Ramón Cobo, fondator al WoolDreamers, o companie de vânzare de ghemuri de lână, și Wool4Life, dedicată vânzării de articole de îmbrăcăminte din lână deja țesute. El este purtătorul de cuvânt al unei afaceri de familie începută de predecesorii săi, care țeseau pături pentru animalele de povară înainte de sosirea tractorului, și este, de asemenea, unul dintre cei mai mari cunoscători din Spania a tot ceea ce ține de acest material.

Visul său este să se întoarcă la origini pentru a îmbunătăți calitatea și finețea lânii și pentru a căuta o piață de valoare pentru a o repoziționa acolo unde merită. „Acest material este subevaluat pe piață, se folosește doar 35%, iar tunsul are costuri ridicate”, se plânge el. „Este o fibră regenerabilă care produce bunăstare animală, este biodegradabilă, deoarece se compostează în doi sau trei ani și emite azot și nutrienți în pământ”, susține el. Poate regenera sistemele și, după cum explică el, datorită transhumanței, oile diseminează semințe și îmbogățesc ecosistemele. „Este un instrument puternic de menținere a habitatului și poate chiar ajuta la prevenirea incendiilor”, adaugă Cobo.

Spania este cel mai mare producător de lână din Uniunea Europeană, dar această fibră concurează în condiții inegale cu alte fibre textile care, aparent, sunt mai ieftine, dar care au un cost economic, social și de mediu mai mare. „Ca urmare, fermierii, spălătoriile, artizanii și micii producători ca noi ne confruntăm cu mari provocări pentru a menține vie această tradiție, în timp ce vedem cum munca și produsul nostru pierd în fiecare zi valoare pe piață. În fiecare an se aruncă 28 de milioane de kilograme de lână”, spune expertul.

Spania are 125.000 de kilometri de căi de transhumanță și, din decembrie 2023, transhumanța este patrimoniu cultural imaterial al umanității de către UNESCO. Potrivit raportului Tejiendo Redes, un proiect încadrat în Madrid Design Festival cu scopul de a recupera moștenirea lânii, această activitate „este un fenomen ecologic de o relevanță enormă care oferă numeroase bunuri și servicii societății, printre care conservarea marelui patrimoniu public pe care îl reprezintă rețeaua de căi de transhumanță”. Cu toate acestea, noua reglementare a Guvernului din Castilla-La Mancha, publicată în ianuarie 2025, autorizează compostarea lânii ca componentă a îngrășământului organic. „Umplem lumea de plastic în timp ce irosim o materie primă care reprezintă cultura țării noastre”, spune una dintre revendicările Wool4Life. Peste 60% din lâna locală va ajunge în gropile de gunoi, deoarece nu găsește piață, iar acest lucru reprezintă „milioane de euro în pierderi pentru păstorii locali”, potrivit lui Cobo.

Cobo consideră că lâna este cea mai bună fibră durabilă care există. „Nu este doar un simplu material, ci are multă cultură, istorie și tradiție și, ca țară, trebuie să generăm această schimbare”, susține el. Pentru a recupera moștenirea sa, compania sa a recuperat războaiele de țesut și tehnicile de țesut pături, șaluri și pelerine, căutând să dea valoare lânii la origine și să se conecteze cu designul.

În cadrul Madrid Design Festival, care se termină pe 15 martie, această conexiune a fost realizată cu inițiativa Oro blanco, care are munca a două designeri textile, Regina Dejiménez și Inés Sistiaga, împreună cu Cobo, și a fost creată datorită colaborării cu Amazon. Potrivit Mariei Baquedano, responsabilă cu inovația și impactul social în gigantul comerțului electronic, obiectivul este de a demonstra „cum colaborarea între industria tradițională și tehnologie poate genera noi și de succes sinergii pentru a evita dispariția materialelor și meseriilor tradiționale, crearea de produse cu modele inovatoare și facilitarea ajungerii la noi consumatori”. Pentru directorul Madrid Design Festival, Álvaro Matías, acest proiect apare „pentru a împuternici sectorul” și, pe lângă lansarea unui site web, au făcut un apel popular pentru a adăuga sprijin la care s-au alăturat deja 400 de persoane, de la companii mari la creatori din toată geografia spaniolă.

Oro blanco a inclus o instalație de Regina Dejiménez și lansarea unei colecții capsulă de Inés Sistiaga, care a putut fi văzută în cadrul Fiesta Design în Instituția Liberă de Învățământ, cu colaborarea Wool4Life. Din această mișcare în jurul „lucrurilor cu lâna”, în cuvintele lui Matías, a apărut, de asemenea, o linie de obiecte concepute de Sistiaga sub numele de Paños de Guirra, realizate cu lână guirra, o specie pe cale de dispariție din Comunitatea Valenciană și care a format instalația lui Dejiménez ca o „sculptură senzorială locuibilă”, după cum o numește ea. Colecția este formată din perdelele Umbral și Linde, un omagiu adus celor care acoperă ușile caselor din Castilla, țesute într-un război de țesut din Toledo prin punct digital; scaunul Bala și taburetul Bellón, umplute cu lână 100% talaverana și înnodate cu lână ripollesa; și pungile Posibles, realizate cu un fel de proces de lână fiartă. Acestea vor fi disponibile prin intermediul platformei de vânzare online, după înregistrare.

Această mișcare invită la reconsiderarea utilizării lânii, astfel încât destinul său să nu fie incinerarea sau amestecarea cu gunoi de grajd. Și în sfera internațională se întâmplă lucruri. Studioul DUB Arquitectura a creat în Argentina Casa La Escocesa, a cărei fațadă metalică include pături izolante realizate cu lână de oaie care, altfel, ar fi fost incinerată. De asemenea, evidențiază proiectul Oltre Terra al studioului FormaFantasma, o expoziție itinerantă la Muzeul Stedelijk din Amsterdam, curatoriată de Amanda Pinatih, care explorează istoria și ecologia lânii, subliniind simbioza dintre oameni, animale și mediu.

Claudy Jongstra, activistă a lânii, și-a apărat recent proprietățile la Madrid Design Festival, cum ar fi capacitățile sale izolante și acustice. Cu mai bine de două decenii de lucru cu acest material și coloranți naturali, a câștigat numeroase premii și are piese în locuri proeminente din lume. Pentru ea, lâna este „un ecosistem în echilibru perfect” și denunță arderea acesteia și creșterea oilor fără lână în Regatul Unit ca parte a unui proces de degradare. Până pe 20 aprilie, Muzeul Almudín din Valencia prezintă expoziția sa El Guernica de la Ecología y Transformación Tangible I, în care transmite un mesaj urgent despre schimbările climatice și necesitatea de a proteja planeta. Partenera sa în acest proiect, María Pía Sánchez, lucrează pentru a păstra oile merinos spaniole pe cale de dispariție în ferma sa, Dehesa de la Rinconada, și afirmă că este necesar să „reevaluăm lucrurile care sunt durabile în timp”.

După cum spunea Blanca Entrecanales la Madrid Design Festival, „trebuie să salvăm lâna din bun simț”. Această nouă mișcare își propune să evidențieze valoarea culturală, ecologică și economică a acestei resurse naturale, o resursă cheie pentru revitalizarea industriei secolului XXI, combinând tradiția, durabilitatea și designul.