Universitățile private depășesc universitățile de stat în Spania

Universitățile private (46 de centre) au depășit universitățile de stat (50) în Spania și, dacă proiectele aflate în desfășurare vor fi finalizate, vor deveni majoritare în sistem. În această ecuație intră acum trei comunități în care nu a fost încă implementat niciun centru cu scop lucrativ: Extremadura (patru inițiative), Asturias (două) și Insulele Baleare (una). Ca excepție rămâne Castilla-La Mancha, unde guvernul pregătește o lege regională care obligă orice inițiativă privată să aibă calitate. Rectorii universităților din Oviedo (Ignacio Villaverde), Insulele Baleare (Jaume Carot), Extremadura (Pedro Fernández Salguero) și Castilla-La Mancha (Julián Garde) reflectă în această întâlnire cu Джерело новини asupra valorii instituției lor în regiune - un motor economic, social și cultural incontestabil - și repetă o idee: nu sunt preocupați de concurența cu cele private, dar aspiră ca acestea să aibă calitate, să nu se comporte ca simple academii care transferă cunoștințele altora.

Întâlnirea are loc la Residencia de Estudiantes din Madrid, focar de creație și schimb științific și artistic al Europei interbelice, misiunea oricărei universități care se respectă. În timp ce un rector vorbește, ceilalți aprobă și adaugă ceva nou.

Trei dintre autonomii au pierdut populație de vârstă școlară în ultimul deceniu - Extremadura (-7,7%), Asturias (-3,3%) și Castilla-La Mancha (-2,8%) - și vor avea de suferit la înmatriculările universitare. În Oviedo, se înscriu deja cu 2.000 de studenți mai puțin decât în 2015 și aproape 3.000 în Extremadura. În Insulele Baleare, însă, numărul elevilor a crescut în acești 10 ani cu 11,2%, deși câștigarea de bani în locuri de muncă care nu necesită atâta formare este foarte tentantă într-o comunitate care trăiește din turism. Numărul de înscriși la licență se menține: 11.700.

Finanțarea per student în Spania este cu 24% mai mică decât media Uniunii Europene, astfel încât niciun rector nu poate fi foarte mulțumit de suma pe care o primește. Trei dintre ei sunt “rezonabil de mulțumiți”. Cu alocarea autonomă acoperă salariile, dispun de programe multianuale care le permit să facă planuri pe termen mediu și au suficiente mijloace pentru a le realiza. Se plânge, însă, cel din Extremadura. Îi mulțumește președintei María Guardiola, de la PP, pentru “efortul” de a crește investiția lăsată de socialiști, dar crede că este încă “insuficientă”. S-a semnat acum câțiva ani un plan multianual care nu a fost niciodată executat și în fiecare septembrie generează stres.

Deschiderea unei universități este în mâinile unui guvern regional. Singura intervenție a Ministerului Științei, Inovării și Universităților este un raport tehnic pe care îl aprobă (întotdeauna) consilierii autonomi în cadrul Conferinței Generale de Politică Universitară (UGPU). Din 2018 - se făceau și înainte - au fost emise 21 de rapoarte nefavorabile, cinci pozitive și alte două condiționate de modificări, dar executivele regionale le ignoră deoarece nu sunt obligatorii. Acești rectori susțin că ar trebui să fie, pentru a asigura o calitate tehnică minimă.

Există un singur proiect cu raportul CGPU, cel al Universității Internaționale pentru Dezvoltare (Uninde), din Extremadura și în modalitate semi-prezențială, care îi face de rușine pe promotorii săi: personalul didactic este “redus”, proiectul științific are carențe și un capital social de doar 3.000 de euro. În Extremadura, doresc, de asemenea, să se instaleze Universitatea Europeană, CEU (on line) și Planeta. “Cred că este foarte dificil de apărat un proiect pentru Guvernul extremaduran dacă toate rapoartele sunt negative”, este de părere rectorul, biochimist de formație.

Universitățile private se deschid doar dacă există o nișă mare de piață, în special în Științele Sănătății. Există excedent deoarece cele publice nu pot prelua atâți studenți. În Oviedo, se plătesc 1.200 de euro pe an pentru a studia Medicina, se oferă 165 de locuri și se primesc 1.500 de cereri; în timp ce dacă Europeană reușește să se instaleze în Gijón, prețul licenței ar fi de aproximativ 23.000 de euro. Villaverde (Gijón, 1965), profesor de drept constituțional, povestește că fondul de investiții EQT (proprietar al Idealista și Parques Reunidos) intenționează să cheltuie 25 de milioane pe o universitate în Asturias și, alături de el, rectorul din Extremadura zâmbește și adaugă: “La fel ca în proiectul său din Extremadura. 25 de milioane! E ca și cum ar fi containere!”.

În Asturias, intenționează să deschidă o afacere și Universitatea Antonio Nebrija, în principiu pentru a preda Asistență Medicală în Avilés ca centru afiliat; adică, guvernat de legea madrilenă și fără a fi nevoie să fie aprobat de Parlamentul regional. Cei patru rectori solicită aprobarea unui decret care să reglementeze centrele afiliate și să clarifice cerințele pentru a fi universitate. “Cu cât durează mai mult publicarea BOE, cu atât mai mult timp există pentru ca aceste proiecte să apară fără niciun fel de calitate”, se lamentează Garde (Madrid, 1966), profesor de producție animală și președinte al sectorului de cercetare al conferinței rectorilor (CRUE).

Există deja un decret din 2021, anterior Legii Organice a Sistemului Universitar (LOSU, 2023), care nu a oprit expansiunea centrelor afiliate și a universităților. Ministerul lucrează pentru a-l înăspri. “Obiectivul nostru principal este ca învățământul superior să aibă cele mai bune niveluri de calitate didactică și de activitate de cercetare și vom folosi toate mijloacele legale la îndemână pentru ca acest lucru să se întâmple. Este un proces care nu este terminat, ci în plină efervescență”, a afirmat secretarul de stat pentru Știință, Inovare și Universități, Juan Cruz Cigudosa, în acest ziar în octombrie anul trecut.

În Baleare, Adema, un centru afiliat universității publice, este pe cale să devină Universitatea din Mallorca, cu Medicina ca principală atracție. “Și este probabil să aterizeze și o altă universitate privată, dar ca centru afiliat”, spune rectorul, profesor de fizică teoretică. Între timp, în Castilla-La Mancha, focarele de atracție antreprenorială sunt în Toledo, la o aruncătură de băț de Madrid, și Albacete, vecin cu populatul Levante. Guvernul său autonom va aproba o lege a universităților în care Garde are speranțe: “Trebuie să fie foarte concis ceea ce trebuie să fie o universitate pentru Castilla-La Mancha. Cine se conformează bine și cine nu, nu poate fi”. Rectorul se mândrește: “Universitatea este creată ca un obiectiv acum 40 de ani, și cu multe controverse, care este democratizarea accesului la învățământul superior în Castilla-La Mancha. Anul acesta va absolvi cel de-al 150.000-lea absolvent. Am reușit și, cu trecerea anilor, am reușit să fim o universitate relevantă pe teritoriul național, ocupând o nișă care este importantă”.

Inima cercetării

Carot (Tortosa, 1960) adaugă: “Aceasta este cheia, calitatea celei publice: a profesorilor, care trec prin mecanisme de acreditare și selecție și, dacă mi se permite, de calitate a studenților, deoarece există un filtru pe baza notei de admitere. Și, mai presus de toate, este cercetarea. Executăm 75% din cercetarea din această țară. O privată, cu rare și onorabile excepții, nu face cercetare. Fondurile de investiții nu au în spate un proiect educațional, ci unul de afaceri”. Dintre primele 1.000 de universități din clasamentul Shanghái, cel mai recunoscut și bazat mai ales pe producția științifică, există o singură universitate privată spaniolă, Navarra, din cele 46, față de 36 din cele 50 publice. Aceste patru instituții se află în acel milenar, ceea ce le situează printre primele 2,5% dintre cele mai bune universități din lume, unde sunt înregistrate în jur de 40.000 de centre academice.

Această reflecție a rectorului din Baleare îl determină pe cel din Oviedo, universitatea de departe cea mai veche dintre cele patru - fondată în 1608 - să aprofundeze problema: “Dezbaterea de fond este ce model de sistem universitar dorim ca țară, ceea ce înțelegem ca serviciu public. Pentru că, dacă vrem ca universitățile să continue să îndeplinească acea funcție calitativă de ascensor social, care să fie un element de coeziune teritorială și factorie de oportunități, avem nevoie de un decret care să reglementeze modelul. Acesta poate avea două forme de gestionare - privată sau publică -, dar gestionând un serviciu public”. Și merge mai departe: “Ceea ce nu se poate este să avem două reguli diferite. Pe noi, cei publici, nu ne rămâne altă soluție decât să fim foarte buni, deoarece sistemele interne de calitate ne obligă să fim”.

De la stânga, rectorii din Oviedo (Ignacio Villaverde), Castilla-La Mancha (Julián Garde), Insulele Baleare (Jaume Carot) și Extremadura (Pedro Fernández Salguero) în Residencia de Estudiantes, luni trecută.

Álvaro García

Garde, într-o situație avantajoasă față de restul, este foarte tranșant: “O instituție care nu alocă fonduri pentru cercetare și care nu permite PDI-ului său [personal didactic de cercetare] să cerceteze, nu ar trebui să se numească universitate și s-a terminat. Este o academie și nu trebuie să ne mai gândim”.

Returul investiției în teritoriu

“Nivelul de exigență al absolvenților de la privat - la fel ca pentru acreditarea profesorilor, instalațiilor, resurselor, cercetării... - nu este același”, continuă Fernández Salguero (Badajoz, 1963). “Avem nevoie ca universitatea publică să formeze persoane care să adauge valoare adăugată și să le rețină, pentru că rămânem fără oameni calificați. Vom avea acum o serie de inițiative de angajabilitate și antreprenoriat importante în energie și transport și ne interesează ca studenții să se formeze bine. Dacă nu rămân, în 15 ani nu vor mai rămâne extremadurani în regiune”. UNEX împlinește 52 de ani “și există un consens general că Extremadura, fără universitate, ar fi în timpurile Los santos inocentes”, încheie el.

Carot se mândrește și cu beneficiile pe care le-a avut universitatea sa în insule. “Până când aceasta nu apare [este creată în 1978], Balearele nu figurează pe harta europeană a producției de cunoștințe și astăzi da, în plus cu poziții franchement remarcabile în unele domenii. Acest lucru nu are preț. Acest lucru a dat naștere unor companii care nu ar exista fitosanitare sau din sectorul serviciilor cu o valoare adăugată foarte mare”.

Dacă cererea studenților nu este văzută ca o problemă, da practicile curriculare - pot absorbi companiile atât de mulți stagiari? - și mai ales sunt clasice neînțelegerile cu privire la spațiu și mijloace în spitale. Tribunalul Constituțional a decis că cele private pot face practică în rețeaua publică valenciană, după ce Guvernul regional de stânga a încercat să le frâneze printr-o lege autonomă. Acestor rectori le place modelul catalan: acolo o universitate nu poate oferi o calificare sanitară până când nu are garantate toate locurile de practică. “Există o anumită preocupare că universitatea privată ar putea avea un loc în sistemul public de sănătate”, susține Garde. În special în zonele fără o rețea sanitară privată puternică pentru a-și primi studenții. “În Universitatea din Castilla-La Mancha, de exemplu, avem cinci facultăți de Asistență Medicală, două facultăți de Medicină, o facultate de Farmacie... și este complicat să găsim nu numai practici, ci și profesioniști pentru formare reglementată [în acele centre sanitare]”. Acum, o parte din elevii săi din primul an de Medina știu că începând cu al treilea an vor primi cursuri la Spitalul General Universitar din Toledo, un oraș care nu dispune de acea facultate.

Rectorul din Extremadura amintește că în orașele mici spitalele mici private nu oferă toate specialitățile sau acestea nu au o calitate suficientă pentru a trimite acolo elevii să învețe. “Și unde vor merge?”, se întreabă el. Colegul său de la Oviedo face calcule și nu-i ies. Cele trei mari spitale universitare din Asturias nu pot, în opinia sa, să absoarbă cei peste 200 de elevi de Medicină pe curs (sunt șase) pe care îi plănuiește Europeană.

Și, în plină inflație a prețurilor locuințelor, rectorii amintesc că dacă se instalează cele private, prețurile apartamentelor vor crește și mai mult, iar elevii lor, cu o putere de cumpărare mai mică, vor fi afectați.

Impactul economic al universităților publice spaniole este de 2,2% din Produsul Intern Brut, când nivelul lor de finanțare este de 0,7% din PIB (LOSU aspiră să ajungă la 1% în 2030), departe de 1,2% european. Și, în paralel, 31 dintre cele 46 de universități private au fost aprobate în acești ultimi 26 de ani și veniturile lor au crescut cu 97,8% între 2008 și 2021. Prevăzut, în aprilie se va întruni conferința generală și se va vedea atunci verdictul tehnicienilor ministerului, străini de disputele politice. Oricare ar fi acesta, guvernul promotor va face ce va vrea, deoarece raportul este obligatoriu, dar nu obligatoriu.