Cine nu are o pereche în dulap?

Blugii sunt probabil cea mai universală piesă vestimentară, cea mai comună îmbrăcăminte a oamenilor din orice parte a lumii dezvoltate. În fiecare an, se fabrică aproximativ 5 miliarde de perechi, conform unui studiu al ONU. Cifre gigantice, dar care totuși pălesc dacă se ține cont de faptul că, în total, și conform fundației QR, industria textilă produce între 80 și 150 de miliarde de articole vestimentare anual, dintre care aproape 40% nici măcar nu ajung la punctul de vânzare.

A doua cea mai poluantă industrie de pe planetă, imediat după cea a petrolului și a hidrocarburilor. Întrebarea este inevitabilă: Ce se poate face? Există o alternativă care să reducă acest impact asupra mediului?

Da, se explorează și se testează diverse căi, iar imprimarea digitală direct pe țesătură poate constitui o armă puternică în această revoluție indispensabilă către sustenabilitate.

const appendGeniallyStyles = () => {
const linkTag = ``;
document.body.insertAdjacent("beforeend", linkTag);
}
document.addEventListener("DOMContentLoaded", appendGeniallyStyles);

Răspunsul este în apă

Fabricarea unei singure perechi de blugi poate presupune utilizarea și poluarea a peste 4.000 de litri de apă. Un calcul în care intră în joc toate etapele, de la cultivarea fibrelor cu care se va compune țesătura până la procesele de confecționare și finisare a articolelor, care, în mod tradițional, dobândesc acea culoare indigo caracteristică prin vopsiri și spălări succesive. Un procedeu “foarte murdar și care consumă foarte multă apă”, după cum explică Heather Kendle, de la departamentul comercial și de imprimare industrială al Epson Europa.

Kendle relatează cum unele proiecte au propus deja evitarea vopsirii cu indigo prin utilizarea imprimării digitale pentru a imita aspectul unor blugi: “Cernelurile pigmentate sunt cele mai eficiente pentru a reduce apa, iar imaginea exterioară sau textura pot fi reproduse fără probleme. Cu toate acestea, culoarea nu pătrunde în interiorul țesăturii, așa că trebuie să conștientizăm și să educăm consumatorul pentru a accepta că diferența merită efortul datorită beneficiului pe care îl aduce”.

Conform ONU, industria textilă este responsabilă pentru 20% din toate apele reziduale industriale de pe planetă. Este un sacrificiu minuscul, o schimbare de mentalitate a consumatorului asupra căreia Kendle este destul de optimistă: “Acest lucru este posibil”, afirmă ea. Un pas înainte care, cu utilizarea imprimării digitale — precum tehnologia Monna Lisa de la Epson — ar putea reduce impactul negativ al acestui proces crucial de imprimare și vopsire, prin scăderea utilizării apei cu până la 97%.

Tehnologie pentru un viitor sustenabil

Soluția trebuie să fie în evoluția tehnologică, și asta este exact ceea ce propune Epson, datorită imprimantelor textile precum Monna Lisa ML-13000, care vine echipată cu trei tipuri de produse chimice de pre și post procesare (pretratare, acoperire și potențiator de densitate), pe lângă cerneluri pigmentate de șapte culori. Acest lucru permite integrarea preprocesării și a postprocesării într-o soluție de imprimare într-un singur pas, spre deosebire de majoritatea imprimantelor textile convenționale, care necesită procese separate.

Cu tehnologia Epson, produsele chimice sunt utilizate doar în zona de imprimare, punct cu punct, ceea ce permite obținerea de imprimeuri care evidențiază textura țesăturii. daniele portanomeDacă colorarea iconică a blugilor este imprimată în loc de vopsită, blugii nu vor avea colorarea și desenul tipic al blugilor în interior. Cu toate acestea, nu merită oare câștigul?

Recuperarea unei industrii textile km 0

Încorporarea acestei tehnologii poate aduce mai multe beneficii. Una dintre marile probleme ale industriei textile a fost delocalizarea sa progresivă, adăugând complexitate și timp întregului proces de aprovizionare în favoarea costurilor scăzute. China, India și Bangladesh concentrează cea mai mare parte a producției mondiale. Cu toate acestea, imprimarea digitală ar putea favoriza fabricarea aproape de consumatorul final, ceea ce reprezintă o altă economie enormă de mediu. “Europa și-a pierdut o mare parte din capacitatea de confecționare, dar există regiuni precum Maroc, Portugalia, Spania și Turcia care ar putea sprijini o parte din această producție”, menționează Kendle. Cheia ar fi încurajarea formării și a interesului pentru sector, pe lângă aplicarea tehnologiilor care reduc costurile operaționale și de mediu, precum această propunere de la Epson.

Imprimarea digitală textilă la cerere permite producerea într-un mod mai responsabil, ajustând mai mult producția la achizițiile consumatorilor, reducând astfel deșeurile și minimizând acel ‘stoc’ excedentarHeather Kendle, șefa departamentului comercial și de imprimare industrială al Epson Europa

Provocarea reciclării

Kendle spune că calculul articolelor vestimentare și al materialelor din lanțul de aprovizionare textil care ajunge să fie transformat în gunoi se ridică până la 35%, o cantitate ridicată pentru daunele pe care le provoacă planetei. “Imprimarea digitală textilă la cerere permite producerea într-un mod mai responsabil, ajustând mai mult producția la achizițiile consumatorilor, reducând astfel deșeurile și minimizând acel ‘stoc’ excedentar”, explică Kendle.

Reciclarea textilă, cu toate acestea, este o sarcină restantă. “Există exemple bune de proiecte, deși mai rămâne mult de făcut. De exemplu, țări precum Australia studiază proiecte de colaborare și percep membrilor săi o mică taxă (3 cenți) per articol vestimentar pentru a lucra împreună la promovarea și dezvoltarea unui sistem de circuit închis. Nicio companie nu poate face asta de una singură, și este necesar să se dezvolte abordări similare, fie din partea industriei, fie prin legislație”.

Kendle pariază pe impulsionarea reparației, a upcycling-ului — așa se numește reutilizarea creativă a materialelor folosite — și a reciclării ca practici comune, urmând exemplul generațiilor mai tinere, din ce în ce mai interesate de economia circulară.

Desfile de alta costura con prendas hechas con tejido impreso en París.Francesc TenModa reciclada en la pasarela

O altă soluție este Tehnologia Dry Fiber de la Epson pentru textile. Se dezvoltă un prototip capabil să descompună hainele uzate și deșeurile din fabrici în fibre de bază pentru a le transforma ulterior în țesături noi netesute fără a utiliza practic apă. Dacă ar fi utilizată pe scară largă, ar putea ajuta la rezolvarea a două dintre principalele provocări ale industriei: volumul enorm de apă necesar pentru producție și volumul actual scăzut de reciclare a hainelor.

Pentru a evidenția posibilitățile acestei tehnologii, designerul japonez Yuima Nakazato și-a propus să aplice această țesătură netesută la recentele sale lucrări de haute couture. Produsă din haine uzate obținute în Africa, țesătura a fost imprimată și încorporată în lucrările sale, prezentate la Săptămâna Haute Couture de la Paris. Tehnologia Dry Fiber permite lui Nakazato să urmeze un proces de producție cu un impact de mediu mai mic și care beneficiază de circularitatea materialelor, pe lângă faptul că oferă articole vestimentare personalizate de înaltă calitate.

Industria modei risipește în prezent volume nesustenabile de apă, dar există tehnologii care pot începe să facă diferența.