În timp ce în Germania și alte țări europene se poartă discuții aprinse despre săptămâna de lucru de patru zile, Grecia ia o direcție radical diferită. Guvernul elen elaborează un proiect de lege ambițios care ar permite angajaților să lucreze până la 13 ore pe zi. Această inițiativă, planificată pentru implementare până în septembrie 2025, generează o dezbatere amplă la nivel european.

Noua legislație a muncii din Grecia vizează creșterea flexibilității pieței forței de muncă și stimularea economiei. Conform propunerilor, angajații vor avea posibilitatea de a lucra simultan pentru doi angajatori diferiți, cu condiția ca durata totală a zilei de lucru să nu depășească 13 ore. Acest model de muncă este conceput pentru a oferi lucrătorilor mai multă libertate în gestionarea timpului și a veniturilor, iar companiilor o mai mare adaptabilitate la cerințele de producție.

O atenție deosebită în proiectul de lege este acordată sprijinirii părinților. Se anticipează că opțiunile extinse pentru un program flexibil și posibilitatea de a cumula mai multe locuri de muncă le vor permite acestora să echilibreze mai bine responsabilitățile profesionale cu viața de familie. De exemplu, părinții ar putea să-și adapteze orele de lucru la programul școlilor sau grădinițelor, sau să își concentreze munca într-un număr mai mic de zile pentru a avea mai mult timp liber dedicat familiei.

Cu toate acestea, această reformă a muncii atrage critici severe din partea sindicatelor și a organizațiilor pentru drepturile omului. Acestea își exprimă îngrijorarea că o creștere a numărului maxim de ore de lucru pe zi ar putea duce la suprasolicitarea angajaților, la reducerea bunăstării acestora și la posibile încălcări ale drepturilor muncii. Se ridică întrebări privind compatibilitatea unui astfel de sistem cu principiile protecției sociale și cu standardele moderne de sănătate și siguranță la locul de muncă.

În Germania și în alte țări ale UE, unde se discută intens despre săptămâna de lucru de patru zile ca metodă de creștere a productivității și îmbunătățire a calității vieții, inițiativa greacă este privită cu un amestec de interes și scepticism. Experții se întreabă dacă modelul grec va fi o soluție unică pentru provocările economice specifice ale țării sau dacă ar putea servi drept exemplu pentru alte state care caută modalități de a-și spori competitivitatea economică. Între timp, discuția despre viitorul muncii în Europa continuă, demonstrând abordări diverse în adaptarea la realitățile în schimbare ale economiei globale.