
În câteva cuvinte
Conform raportului Spiva, majoritatea managerilor de fonduri de acțiuni nu reușesc să depășească indicii de referință din cauza costurilor și a factorilor subiectivi. Fondurile de renta fixă, în special cele de datorie corporativă, au avut performanțe mai bune. Creșterea fondurilor indexate influențează și rezultatele.
Depășirea randamentelor obținute de indicii bursieri nu este ușoară.
An de an, firma S&P Dow Jones elaborează un raport în care se analizează ce procentaj de manageri de fonduri de investiții reușește să depășească indicatorul de bursă cu care se compară (indici precum Ibex, S&P 500 sau MSCI World, pentru renta variabilă mondială). Este temutul raport Spiva, elaborat de Tim Edwards. Rezultatele sunt întotdeauna descurajatoare. Conform datelor din 2024, făcute publice joi, doar 9% dintre managerii de fonduri europeni au obținut rezultate mai bune decât indicele de bursă global construit de S&P (care reunește o varietate largă de companii cotate din întreaga lume).
Acest lucru nu se întâmplă doar cu managerii de renta variabilă mondială. Dintre fondurile dedicate bursei spaniole, 88% au obținut rezultate mai slabe decât indicele (unul foarte similar cu Ibex 35). Cu toate acestea, cifra este mai bună decât cea din 2023, când 97% nu au depășit selectivul. În fondurile de bursă din Germania, 94% dintre managerii profesioniști au obținut un randament mai slab decât Dax. În Franța a fost 91%, în Italia 72%...
Explicația pentru care managerii au randamente mai slabe decât indicii cu care se compară are legătură cu costurile. Un indice bursier nu cere pâine. Este o expresie matematică ce sintetizează evoluția unui ansamblu de acțiuni (în mod normal, se ponderează în funcție de mărimea fiecărei companii și, astfel, influențează mai mult în Ibex o creștere de 2% a Inditex decât una de 5% a Unicaja). În schimb, fondurile de investiții au costuri asociate. Principalul: salariile managerilor. Dar și ceea ce se plătește pentru alte facturi, fie către firmele de analiză care furnizează informații, costurile de tranzacție de cumpărare și vânzare de titluri, costuri de înregistrare, de audit, de supraveghere...
În concluzie, un fond de bursă ajunge să suporte costuri anuale care ajung ușor la 2% anual. Prin urmare, dacă într-un an indicele general de renta variabilă europeană, Stoxx 600, crește cu 10%, managerul care vrea să-l depășească va trebui să obțină mai mult de 12% rentabilitate, deoarece știe că participanții la vehicul vor primi doar 10%, deoarece diferența este consumată de costuri.
Un alt factor este că în indici, prin definiție, nu există nicio părtinire de comportament. Sunt o simplă expresie algebrică. În schimb, printre manageri, este inevitabil să existe părtiniri, să se lase influențați de percepții, de mode, să fie prea conservatori... În multe cazuri, în special în fondurile care aparțin băncilor, nu vor să dea multe sperieturi clienților lor, așa că preferă să se limiteze la indice, chiar dacă merg puțin sub, decât să se desprindă mult și ca o corecție să-i prindă pe picior greșit.
Rezultatele prezentate de S&P Dow Jones nu înseamnă că 2024 a fost un an prost pentru investitorii în fonduri. De fapt, cei care au investit în fonduri de bursă spaniolă au obținut în medie o rentabilitate de 12,12%, cei specializați în Bursa din SUA au crescut cu 27,4%, iar cei de renta variabilă europeană au obținut 5,2%. Problema este că indicii au crescut mult mai mult. Ibex, de exemplu, a ajuns să se revalorizeze cu aproape 15%.
De asemenea, trebuie făcută o prevenție cu privire la aceste date și anume că, este un raport de parte. S&P Dow Jones este cel mai mare furnizor mondial de indici, deținătorul formulei indicelui cel mai important de pe planetă, S&P 500, care sintetizează evoluția Bursei nord-americane. Compania încasează de la acele fonduri care se compară cu indicele său și este beneficiată de ascensiunea fondurilor indexate, sau fonduri pasive, cele care reproduc evoluția indicilor, în loc să se dedice alegerii ce acțiuni să cumpere și să vândă.
Renta fixă
În raportul Spiva din acest an au fost evidențiate rezultatele bune ale managerilor de fonduri de renta fixă. În special cei dedicați investițiilor în obligațiuni emise de companii. În fondurile de datorie corporativă de cea mai înaltă calitate (obligațiuni investment grade, în jargon), 59% dintre manageri au îmbunătățit randamentele indicelui lor de referință, iar în cele de renta fixă antreprenorială de calitate mai slabă, au făcut-o 61%.
Procentele sunt ceva mai slabe în fondurile care investesc în datorii emise de Guverne, deși mult mai bune decât produsele de renta fixă. Conform raportului Spiva, 40% dintre fondurile de acest tip au depășit indicii cu care pot fi comparate.