Economia mondială se confruntă din nou cu dificultăți

Economia mondială se confruntă din nou cu dificultăți, după ce a depășit provocările majore ale pandemiei și crizei inflaționiste. Acum, se confruntă cu o creștere economică fragilă și nevoi de investiții în creștere, care se ciocnesc de datorii suverane mai mari, mai scumpe și fără perspective de reducere. Contextul este, de asemenea, nefavorabil. Băncile centrale au adoptat politici monetare restrictive, iar incertitudinile geopolitice și macroeconomice perturbă piețele.

Acest lucru este subliniat în ultimul raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), care avertizează că, în termeni agregați, volumul datoriei țărilor din bloc raportat la PIB a atins 84% din PIB în 2024 (55 de trilioane de dolari), iar anul acesta se va situa la 85%, cu aproximativ 10 puncte procentuale mai mult decât înainte de criza sanitară și aproape dublu față de 2007. România, deși în afara OCDE, se confruntă cu provocări similare, datoria publică rămânând o preocupare majoră. Spania nu scapă de această dinamică. Raportul său de datorie a scăzut comparativ cu vârfurile atinse în timpul pandemiei, dar rămâne ridicat, instalat peste 100% din PIB. "Franța, Spania, Regatul Unit și Statele Unite se confruntă cu o vulnerabilitate mai mare", avertizează organismul multilateral. OCDE subliniază că datoria acestor patru țări care ajunge la scadență în 2027 reprezintă peste 15% din PIB-ul lor actual și că refinanțările vor crește plățile dobânzilor cu aproximativ 0,4 puncte procentuale din PIB până la acel orizont de timp, când va ajunge la scadență aproape jumătate din datoria suverană a țărilor din club. În alte economii ale blocului, se preconizează că creșterea medie va fi sub 0,2 puncte procentuale.

"Această combinație de costuri mai mari și datorii mai mari riscă să restricționeze capacitatea de îndatorare viitoare într-un moment în care nevoile de investiții sunt mai mari ca niciodată", se arată în Raportul privind Datoria Globală 2025. Finanțarea Creșterii într-un Mediu Complex al Pieței Datoriei, publicat joi.

Finanțarea Creșterii într-un Mediu Complex al Pieței Datoriei

De fapt, scenariul este complex și există riscuri peste tot care alimentează incertitudinea. Dacă datoria este deja la niveluri ridicate, creșterea ratelor dobânzilor a făcut ca noile împrumuturi să fie mai scumpe și va complica refinanțările, în timp ce întoarcerea cu 180 de grade a SUA sub Donald Trump, atât în termeni diplomatici, cât și comerciali, cu începerea unui război tarifar, amenință să reaprindă inflația și să stagneze o creștere globală care este deja slabă. La toate acestea se adaugă investițiile de miliarde de dolari necesare pentru realizarea tranziției digitale și combaterea schimbărilor climatice, pe lângă finanțarea cursei înarmărilor la care s-au alăturat multe țări în fața unei table de șah geopolitice fierbinți, cu războiul din Ucraina ca epicentru al tensiunilor unei noi ordini mondiale mai puțin previzibile și mai fragmentate.

"Având în vedere condițiile actuale, satisfacerea acestor nevoi va necesita eforturi susținute pentru a utiliza piețele de datorii în cel mai strategic mod posibil", se arată în document, care recomandă guvernelor "o mai mare prudență fiscală, reforme structurale pentru a stimula creșterea și o mai mare eficiență în cheltuielile publice", iar companiilor "să prioritizeze îndatorarea pentru cheltuieli care îmbunătățesc capacitatea productivă".

Atât îndatorarea suverană, cât și cea corporativă au crescut anul trecut și vor urma o traiectorie ascendentă în 2025. Numai anul trecut, banii ceruți pe piețe de guverne și companii au depășit 25 de trilioane de dolari la nivel global, de trei ori mai mult decât în 2007. Creșterea se explică în mare măsură prin șocul crizei financiare mai întâi și al pandemiei după aceea, care au zguduit activitatea și au necesitat stimulente fiscale pentru a evita o recesiune mai mare, pe lângă o înăsprire a reglementărilor bancare pentru a promova utilizarea finanțării de piață. OCDE preconizează că emisiunea de obligațiuni suverane ale țărilor membre va atinge un record de 17 trilioane de dolari în acest an.

Costuri financiare în creștere

Datoria nu este doar mai mare, ci și mai scumpă. Deși datoria aflată în circulație are un cost limitat, deoarece o mare parte a fost contractată în perioada ratelor dobânzilor ultra-scăzute, băncile centrale au majorat ratele și au trecut la politici restrictive pentru a opri spirala inflaționistă cauzată de conflictul din Ucraina și de scurtcircuitul lanțurilor de aprovizionare. Pe măsură ce noile împrumuturi vor trebui refinanțate, costurile vor crește. Autoritățile monetare au început, de asemenea, să se retragă de pe piețe după ce au absorbit niveluri ridicate de datorie în ultimii ani: în țările OCDE, participația lor la obligațiunile suverane a scăzut cu 10 puncte procentuale între 2021 și 2024, de la 29% la 19% din datoria totală aflată în circulație. Ieșirea investitorilor instituționali înseamnă că vor intra mai mulți creditori sau că cei actuali vor achiziționa mai multă datorie, iar cifrele indică faptul că gospodăriile și investitorii străini sunt cei care acoperă deficitul. Participarea primilor a crescut de la 5% la 11%, iar a celor din urmă de la 29% la 34% în ultimii patru ani. Riscul, potrivit organizației, este ca această dinamică să se rupă într-un context mai volatil.

La sfârșitul anului trecut, randamentele reale pe zece ani au fost peste media 2015-2019 în aproape toate țările OCDE, iar între 2021 și 2024, factura dobânzilor măsurată ca procent din PIB a trecut deja de la cel mai scăzut nivel la cel mai ridicat din ultimele două decenii. "Creșterile plăților dobânzilor tind să fie graduale, deoarece datoria totală restantă a fost emisă și va ajunge la scadență pe parcursul a zeci de ani. Cu toate acestea, aproape 45% din datoria suverană a țărilor OCDE va ajunge la scadență în 2027", explică organismul, care invită la adoptarea unor strategii de îndatorare mai inteligente. Deși era ratelor ultra-scăzute a permis prioritizarea operațiunilor financiare, acum este esențial să se direcționeze creditul către proiecte care stimulează productivitatea. Cheia va fi echilibrarea nevoii de finanțare cu viabilitatea pe termen lung.

Costul tranziției climatice

"Calea către obiectivul de zero emisii nete va fi foarte diferită în funcție de dacă sectorul public sau cel privat finanțează cea mai mare parte a investiției", avertizează OCDE. Dacă statele ar fi singurii promotori ai schimbării, rata datoriei raportată la PIB ar crește cu 25 de puncte procentuale în economiile avansate și cu până la 41 de puncte procentuale în China până în 2050. În restul piețelor emergente, creșterea ar fi de 16 puncte procentuale până în 2040. Dacă cea mai mare parte a poverii ar reveni sectorului privat, acesta s-ar îndatora, de asemenea, în exces și ar avea nevoie ca piața obligațiunilor companiilor energetice din piețele emergente, cu excepția Chinei, să-și quadrupleze dimensiunea în mai puțin de zece ani. Dacă ratele de creștere a investițiilor publice și private în tranziția climatică rămân în conformitate cu tendințele recente, economiile avansate nu vor fi aliniate cu obiectivele Acordului de la Paris până în 2041. Situația este și mai dificilă pentru piețele emergente, cu excepția Chinei, care s-ar confrunta cu un deficit cumulat de investiții de 10 trilioane de dolari pentru a îndeplini obiectivele stabilite pentru 2050.