Economia spaniolă este expusă permanent unei serii de riscuri fiscale care pot devia semnificativ de la obiectivele inițiale.

În mare parte, sunt amenințări macroeconomice, de mediu și juridice care pot afecta puternic finanțele publice într-un context în care sustenabilitatea fiscală este atent monitorizată. Autoritatea Independentă de Responsabilitate Fiscală (AIReF) a analizat și cuantificat pentru prima dată impactul unora dintre aceste riscuri, cu scopul de a îmbunătăți planificarea viitoare a acestor perturbări. Cele de natură juridică, de exemplu, costă aproximativ 1 miliard de euro pe an, dacă se ia în considerare seria istorică, în timp ce cele naturale se ridică la 2,6 miliarde pe exercițiu financiar.

AIReF, efectuând acest exercițiu, a constatat, de asemenea, că Fondul de Contingență, care ar trebui să fie principalul instrument pentru atenuarea acestor șocuri, este oarecum legat de mâini și de picioare, deoarece mai mult de 40% din cheltuielile finanțate din acesta sunt destinate elementelor recurente și nu servesc la acoperirea acestor riscuri neprevăzute.

Riscurile fiscale sunt factori care pot determina devierea rezultatelor macroeconomice de la cele prevăzute inițial. Pot fi o criză sanitară și economică, cum ar fi cea provocată de COVID-19, un dezastru natural, cum ar fi o `dana`, sau o sentință nefavorabilă împotriva statului. Prin urmare, într-un context în care frecvența și intensitatea acestor pericole tind să crească, Autoritatea Fiscală consideră că gestionarea corectă a acestora „contribuie la îmbunătățirea planificării pe termen mediu” și la „garantarea unor finanțe publice mai solide și mai stabile”, după cum au explicat surse din cadrul organismului joi, într-o întâlnire tehnică în care și-au prezentat prima Opinie cu privire la riscurile fiscale.

Printre cele mai importante amenințări se numără cele juridice, care vin mai ales sub forma unor acțiuni în justiție împotriva intereselor statului. Între 2014 și 2023, conform calculelor AIReF, costul pentru bugetul public al celor deja confirmate se ridică la o medie de 1 miliard de euro pe an. Și mai sunt multe altele al căror impact este încă imprevizibil. Multe au legătură cu sentințe care afectează taxe precum impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată municipală sau acciza pe hidrocarburi. Altele, cu redevențele.

AIReF, de exemplu, amintește de impactul sentinței Tribunalului Suprem care, în 2023, a stabilit că anumiți contribuabili care au cotizat la fostele mutualități au plătit mai mult către Administrație și trebuiau să fie compensați pentru aceste cote. Impactul va fi deocamdată de 1,7 miliarde de euro, deși se preconizează că va crește. De asemenea, subliniază lovitura justiției europene asupra cotei autonome a impozitului pe hidrocarburi, care a fost în vigoare între 2013 și 2018 și va avea un cost fiscal potențial de 6,5 miliarde de euro pentru actuala Trezorerie publică.

„Există o serie de erori cu caracter recurent care sunt responsabile pentru aceste sentințe, cum ar fi utilizarea necorespunzătoare a decretului-lege sau depășirea normativă în raport cu ceea ce este reglementat în lege”, detaliază Autoritatea Fiscală, deoarece unele dintre cele mai notabile erori din ultimii ani sunt cauzate de utilizarea unor instrumente legislative inadecvate. Experții se concentrează, de asemenea, pe erorile care apar din nerespectarea legislației comunitare, așa cum s-a întâmplat recent cu secțiunea autonomă a impozitului pe hidrocarburi. Prin urmare, Autoritatea Fiscală solicită Guvernului să implementeze politici fiscale prudente și să adopte strategii care să minimizeze expunerea la aceste litigii. Pentru a reduce probabilitatea unor sentințe contrare intereselor statului, propune Ministerului de Finanțe să consolideze evaluarea impactului financiar și juridic potențial înainte de a implementa schimbări semnificative și să se consulte cu organisme europene și internaționale pentru a evita litigiile. În plus, pune pe masă necesitatea adoptării „unei strategii judiciare proactive” pentru a evita prelungirea litigiilor și creșterea cheltuielilor.

Riscuri naturale

De asemenea, problemele de mediu au un impact special, provocând costuri fiscale pe două căi: repararea daunelor și măsurile de sprijin pentru victime. În Spania, cele mai mari riscuri sunt climatologice (incendii și secete), hidrologice (inundații) și meteorologice (ploi și temperaturi extreme). Între 2005 și 2023, toate acestea au avut un cost de peste 47.000 de milioane de euro, la care va trebui să se adauge cele cauzate de `dana` la sfârșitul anului 2024 (pe care AIReF însuși le-a estimat la aproximativ 9.500 de milioane). Prin urmare, având în vedere importanța în conturile publice, organismul prezidat de Cristina Herrero consideră că ar trebui îmbunătățită informațiile disponibile cu privire la aceste dezastre și explicitarea costurilor în buget. AIReF sugerează, de exemplu, crearea unei baze de date care să detalieze acest cost fiscal, astfel încât Administrația centrală și comunitățile autonome să elaboreze strategii de management care să poată avea impact bugetar.

Restul riscurilor macroeconomice se materializează atunci când apar șocuri neprevăzute care deviază PIB-ul nominal. „Acestea sunt legate de condițiile financiare, perturbările costurilor și prețurilor materiilor prime, șocurile de imigrație sau criza asociată pandemiei”, detaliază experții. Prin urmare, Autoritatea Fiscală propune îmbunătățirea analizei erorilor de prognoză și includerea în rapoartele de planificare fiscală – cum ar fi Planul Fiscal Structural sau Planul Bugetar – o analiză „a erorilor de prognoză a proiecțiilor macroeconomice și fiscale și a corelației dintre ambele”.

În ciuda impactului fiscal al tuturor acestor șocuri, AIReF subliniază că Fondul de Contingență nu este utilizat la întregul său potențial pentru a atenua aceste șocuri, deoarece 43% din bugetul său este angajat în mod tradițional cu cheltuieli recurente pentru apărare sau servicii sociale, ceea ce limitează în această proporție „capacitatea sa de a face față cheltuielilor cu adevărat neprevăzute”. Prin urmare, sugerează ca aceste cheltuieli de zi cu zi să fie limitate.