Un exponat inedit, vechi de 200 de ani și confecționat din intestin de oaie, a devenit piesa centrală a unei noi expoziții la faimosul Rijksmuseum din Amsterdam. Acest obiect unic oferă o perspectivă fascinantă asupra istoriei contracepției și a sănătății sexuale.

În timp ce astăzi prezervativul modern este un produs accesibil și de unică folosință, acum doar două secole situația era complet diferită. Expus la Rijksmuseum, alături de capodopere precum „Rondul de noapte” al lui Rembrandt și „Lăptăreasa” lui Vermeer, acest artefact datează din 1830. Se presupune că a fost fabricat din apendicele unui miel și, cel mai probabil, provine dintr-un bordel de lux din Paris.

O caracteristică remarcabilă a prezervativului este gravura sa artistică: aceasta înfățișează o călugăriță dezbrăcată care indică spre trei clerici, însoțită de textul în franceză „Voila, mon choix” (adică „Aceasta este alegerea mea”). Curatoarea expoziției a subliniat că posesia unui astfel de obiect în acele vremuri indica un nivel de sofisticare. Exponatul a fost achiziționat la o licitație din Haarlem pentru 1000 de euro, o sumă considerată o afacere excelentă, deoarece prețurile pentru prezervativele atât de elaborate și ilustrate au crescut constant pe piața de artă.

Istoria contracepției este aproape la fel de veche precum umanitatea. În Egiptul antic, se foloseau săculeți de in pentru a se proteja de sarcinile nedorite. Mai târziu, au apărut chiar și exemplare ocazionale din carapace de broască țestoasă. În Evul Mediu, au intrat în modă intestinele de animale, adesea de oi sau porci.

Așa cum menționează curatoarea, utilizarea acestor prezervative era dezaprobată, în special de biserică. Ele erau vândute pe ascuns – în bordeluri sau la frizerii, iar unele magazine de lux ofereau chiar și servicii de croitorie la comandă. După utilizare, aceste articole erau spălate și înmuiate cu câteva picături de ulei. Acest lucru nu numai că nu suna deosebit de plăcut, dar era și destul de periculos, deoarece aceste prezervative nu protejau întotdeauna eficient nici împotriva sarcinii, nici împotriva bolilor mortale din acea vreme, cum ar fi sifilisul.

O inovație majoră în producția de contraceptive a apărut abia decenii mai târziu. Invenția vulcanizării cauciucului de către Charles Goodyear în 1839 a făcut posibilă producerea cauciucului. Drept urmare, prezervativul a devenit din ce în ce mai flexibil, subțire și adaptabil, dar abia inventarea latexului în anii 1920 l-a transformat definitiv într-un produs igienic accesibil pentru clasa de mijloc occidentală. Astăzi, prezervativele moderne sunt disponibile în toate culorile, mărimile, cu nervuri și striații, dar și în diverse arome și chiar în variante fluorescente: „Glow-in-the-Dark”. Siguranța înainte de toate.

Cu toate acestea, discutând cu dermatologii și specialiștii în boli cu transmitere sexuală, se observă că mulți oameni sunt astăzi mai puțin dispuși să folosească prezervative. Motivul: HIV nu este doar mai bine tratabil, dar și infecția poate fi prevenită prin administrarea preventivă a anumitor medicamente (PrEP). Partea întunecată a acestei neglijențe este că bolile cu transmitere sexuală (BTS) precum gonoreea, chlamydia, verucile genitale, HPV și chiar sifilisul înregistrează o recrudescență în ultimii ani, cu un număr tot mai mare de cazuri.