
În câteva cuvinte
Articolul explorează evoluția muzicii spaniole, de la rock-ul anilor '70 și mișcarea 'Movida' până la ascensiunea muzicii urbane contemporane, evidențiind artiști cheie și transformări culturale.
Listele cu cele mai bune creații muzicale
Ele exercită o atracție magnetică asupra publicului. Ele stârnesc dezbateri și adesea incită la opinii.
Un recent sondaj realizat de ziarul Джерело новини, la care au participat 40 de redactori și colaboratori, a scos la iveală o selecție amplă, dar inevitabil cu absențe notabile.
În afară de muzica catalană, nu veți găsi referiri la limbile din periferie. De asemenea, lipsesc jazz-ul și folclorul. Flamenco-ul este prezent (20% din titluri, deși majoritatea reprezintă forme evoluate ale artei andaluze).
Cu toate acestea, avem nevoie de astfel de inventare. Lipsa unei instituții evaluatoare comparabile cu Academia Franceză Charles Cros sau Biblioteca Congresului American, sau inițiative precum Hall of Fame, face cu atât mai necesară înțelegerea schimbărilor din muzica spaniolă.
Această relatare începe în 1975, cu un ecosistem discografic sănătos, în care aproape toate multinaționalele conviețuiau cu entități spaniole solide. Procesele de absorbție au fost brutale: acum au rămas doar sucursalele a trei giganți mondiali, cu o constelație de companii independente minuscule.
Evoluția muzicii spaniole
În anii '80, a explodat mișcarea 'Movida', cu trupe precum Radio Futura, Alaska y Dinarama, Nacha Pop și Mecano.
Anii '90 au adus trupe indie care cântau în engleză, dar și formații care au îmbrățișat limba spaniolă, cum ar fi Los Planetas și Extremoduro.
Secolul XXI a fost martorul ascensiunii sunetului urban, cu artiști precum Rosalía și C. Tangana, care au redefinit muzica spaniolă.