În câteva cuvinte
Rainer Langhans, figură iconică a mișcării germane din '68, se confruntă cu cancerul de prostată la 84 de ani și refuză chimioterapia. El întreprinde o călătorie de adio, vizitând locuri semnificative din trecutul său, inclusiv sediul unei publicații majore (fost adversar), strada Rudi-Dutschke și locația fostei Kommune 1. Langhans reflectează asupra vieții, iubirii libere, relațiilor (inclusiv cu Uschi Obermaier și Rudi Dutschke) și împăcării cu trecutul, considerând că a învăța să mori este o formă de iubire.
Este o dispariție calculată – și un rămas bun cu privirea spre viitor...
Rainer Langhans este chipul masculin emblematic al mișcării din '68. Purtător de cuvânt, protestatar nud, capul creț al iubirii. Istorie germană personificată (şi rămasă astfel). La 84 de ani, însă, este şi condamnat la moarte. Langhans suferă de cancer de prostată şi nu dorește chimioterapie în corpul său. Decizia lui! La fel ca această călătorie. În timpul acesteia, el vizitează clădirea unei importante publicații germane, fostul inamic al mișcării studențeşti de protest.
Rainer Langhans a declarat în timpul vizitei sale: «Ziarul, ca mass-media de atunci, a întărit şi un spirit distructiv al vremii împotriva schimbării. Dacă nu ar fi existat această publicație, alt mediu ar fi îndeplinit acest rol.»
Rainer Langhans: «A învăța să mori înseamnă a iubi cu adevărat.»
La zeci de etaje deasupra acoperişurilor Berlinului, pe acoperişul noii clădiri Axel Springer, construită direct pe fosta graniță germano-germană, autorul şi regizorul declară: «A învăța să mori înseamnă a iubi cu adevărat. A privi înapoi fără resentimente. Desigur, am citit mereu ziarul. Trebuia să ştim de ce anume ne puteam indigna.» Langhans este împăcat cu el însuşi şi cu foştii săi adversari.
Eternul '68-ist vizitează din nou locuri care i-au marcat viața. Se opreşte pe actuala stradă Rudi-Dutschke. Fostul lider al mişcării studențeşti (†39) i-a fost tovarăş de drum şi a murit în 1979 din cauza consecințelor târzii ale unui atentat (1968). Langhans: «A fost prietenul meu şi eu l-am trimis pe atentator în direcția lui, când a întrebat la ușa noastră unde este Rudi.»
Langhans îşi vede slăbiciunea ca pe o forță.
Slăbiciunea icoanei hippie? «O văd ca pe o forță. Am fost mereu amabil. Economiseşte timp. Nu sunt grăbit de nevoia de a-mi cere scuze de la atât de mulți oameni.»
Fotografia iconică a Kommune 1 din 1967 îl arată pe Langhans (al 3-lea din dreapta) alături de colegii săi de apartament.
În schimb, are timp pentru această călătorie. Un obiectiv: legendara Kommune 1. O locuință comunitară din Berlin, unde Langhans şi prietenii săi au trăit ideea iubirii libere în anii '60. «Nu era vorba în principal despre sex. Era un mijloc de transport pentru gândurile noastre.»
Ruptura cu fosta iubită Uschi Obermaier.
Priveşte pe fereastra apartamentului şi se gândeşte la Uschi Obermaier (78). Fosta lui iubită. «Nu ne-am văzut de mult timp. Ce spune Uschi despre mine aflu de la alte femei.» Iubire în multe feluri: Uschi Obermaier (pe atunci 23 de ani) şi Rainer Langhans (pe atunci 29 de ani) în 1969. Au fost un cuplu până în anii '70.
În călătoria sa de adio, Rainer Langhans ar dori să o întâlnească din nou şi pe Uschi a sa.
